290
familial. Ele sunt cu deosebire dedicaţii epigrafice, precum cele pentru
Apollo
prezente la
Tibiscum
,
Praetorium
, este adevărat descoperite în mediul incintei sacre
a templului dedicat divinităţii. Dar, am face şi o altă observaţie în cazul unor
divinităţii apropiate de mediul local de la Tibiscum, cele mai reprezentative forme
de manifestare religioasă pentru
Diana, Silvanus, Mercurius, Venus
sunt reprezentate
de mici reliefuri dreptunghiulare din marmură sau calcar, în care divinitatea este
corect reprezentată cu atributele sale principale – indiciu al cunoaşterii lor, chiar
dacă din punct de vedere artistic au o calitate slabă. Desigur, în acest caz ele sunt
produse locale şi manifestă gustul comunităţilor pentru care erau produse.
O răspândire largă cunoaşte zeiţa
Venus
întâlnită în mediul civil, dar şi
militar sub forma unor mici statuete din lut ori bronz. La Tibiscum, de pildă în
vicus s-au descoperit mai multe tipare şi chiar
„
probe de tipar
”
pentru producerea
statuetelor venusiene
1545
.
În sud-vestul Daciei, un loc distinct îl avea cultul lui
Hercules
, divinitate
protectoare a staţiunii
Ad Mediam
(Băile Herculane) unde numele său este invocat
prin numeroase inscripţii şi unde avea un templu reprezentativ. Un altul se poate
deduce că a existat la Tibiscum judecând după anumite inscripţii. Hercules nu era
doar protectorul minelor, ale bogăţiilor subsolului, ale izvoarelor termale, ci şi
protectorul turmelor de oi
şi al păstorilor ceea ce explică numărul mare de
inscripţii, dar mai ales
ex-voto
-uri din mici reliefuri sau statuete de metal descoperite
mai ales în mediul rural al Daciei şi aproape de loc în cel urban.
Nu este întâmplătoare, probabil descoperirea la Tibiscum a unui
relief
fragmentar redând o parte a muncilor lui
Hercules
, rară în provincie ca reprezentare
artistică de acest fel (doar fragmente dintr-o piesă similară descoperită în forul de
la Ulpia Traiana).
Prezenţa cultelor greco-romane în sud-vestul Daciei reprezintă doar un segment
din complexele manifestări spirituale constatate la nivelul provinciei. Prezentarea
lor în acest context, la prima vedere poate apare nepotrivită. Dar, ea se integrează
analizei generale complexe pe care ne-am propus-o la început.
O particularitate a prezenţei religiei romane în Dacia, o reprezentau acceptarea
unor personificări
abstracte
specifice spiritualităţii lumii romane cum ar fi:
I.O.M
.,
asociat
cu Terra Daciae, Genio populi Romani et commerci de
la Micia invocate pe
un altar al unui sclav de staţia vamală
Pons Augusti
1546
.
Tot de
Micia
provine o
invocaţie scrise către
Terra Mater
1547
.Fontes Calidae, Di Aquarum,
asociate cu
cultul lui Hercules la Băile Herculane, zeul protector al staţiunii termale
1548
.
Pentru mediul militar se observă mai ales în castrele de Tibiscum şi Micia
invocaţii către geniul protector al unităţilor militare
1549
care se aflau în castre.
1545
Benea, Bona 1994, p. 111.
1546
IDR, III, 3, 102.
1547
IDR, III, 3, 137. Alte două invocaţii la Ampelum (330, 331).
1548
IDR, III, 1, 5–58, 60–68.
1549
IDR, III, 1, 136, 142+149; IDR, III, 3, 302 etc.




