290 / 530
289
oriental (IOM. Dolichenus, IOM. Hierapolitanus, Sol Invictus). La acestea se adaugă şi
divinităţile Patriei ale unor trupe auxiliare neregulate, ca un element specific.
Edificiile de cult sunt de cele mai multe ori cele apropiate mediului militar de la
Tibiscum, Micia, Praetorium, dar şi în centre civile precum:
Ad Mediam
, poate
Marga etc.
1540
.
MANIFESTĂRI SPIRITUALE ÎN AREALUL DE SUD-VEST
AL PROVINCIEI DACIA ŞI ÎN
BARBARICUM
CÂTEVA ASPECTE PRIVIND VIAŢA SPIRITUALĂ
ÎN SUD-VESTUL DACIEI ROMANE (SECOLELE II–III)
Una din componentele cele mai interesante ale vieţii spirituale din Dacia o
reprezintă credinţa religioasă a populaţiei ce locuia un teritoriu dat
1541
. Ne referim
în acest caz, atât
la populaţia civilă
, cât şi cea care se afla în staţionată în Dacia în
cadrul armatei ori prezentă ocazional aici, prin administraţia provincială. În fruntea
manifestărilor religioase se aflau desigur, dedicaţiile către
Triada Capitolină
(Juppiter,
Iunona, Minerva) aflată în fruntea divinităţilor greco-romane ca
religie oficială
a statului. Alături de aceasta se constată în Dacia existenţa unei
religii personale
a
individului care presupunea o serie de particularităţi determinate de etnie, acceptarea
unor culte ce prezentau interes la un moment dat pentru individ etc.
1542
.
În formarea religiei romane în provincia Dacia, cu mult timp în urmă
M. Bărbulescu aducea în discuţie următorii factori, care au avut un rol covârşitor în
acest sens:
1. condiţiile naturale ale provinciei cu un relief compact (munte, deal, câmpie)
care au condiţionat ocupaţiile locuitorilor
1543
;
2. componenta umană (colonişti şi autohtoni), care în funcţie de interesele
proprii se vor manifesta prin credinţe autohtone proprii etniei lor (Dii Mauri, Dea
Dardanica, Dis Patris), sau credinţe autohtone proprii (Cavalerii danubieni, Domnus et
Domna, Diana Mellifica etc
1544
.
3. cultele aflate la „modă” prin interesul Curţii imperiale faţă de acestea,
care atrag mediul provincial spre noi adoratori (Liber Pater, Hercules, Apollo,
Silvanus etc.).
Pentru spaţiul de sud-vest al Daciei inscripţiile consemnează invocaţii adresate
cu deosebire lui Juppiter, dar şi altor culte apropiate mai mult sau puţin de mediul
1540
Nu am analizat decât monumentele de arhitectură sau cele epigrafice care ofereau o
oarecare siguranţă de atribuire.
1541
Benea, Bona 1994, p. 107–108.
1542
Benea 1999, p. 38–39.
1543
Bărbulescu 1984, p. 183.
1544
Benea 1999, p. 38. Aşa se explică monumentele cu invocaţii adresate unui număr mare de
divinităţi asociate nu numai greco-orientale, dar şi orientale prezente în epigrafia Daciei.