199 / 530
198
(compus din monede de la Hadrian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Commodus).
Cea mai recentă piesă se datează în anii 187–188
1065
. Acest depozit încheie şi
primul nivel de locuire din aşezare.
Sub aspectul dislocărilor de unităţi militare apar câteva schimbări importante
pe
alianiamentul de vest al Banatului
, Lederata–Tibiscum, de unde
cohors I
Vindelicorum milliaria equitata c. R.
este adusă la Tibiscum, în locul lui
cohors I
Thracum Sagittariorum
transferată la Drobeta, în ultimul deceniu al secolului II
1066
.
Reparaţia templului lui Apollo de la Tibiscum prin
Septimius Diomedes
,
tribunul cohortei de vindelici în anii 202–203 constituie un indiciu că la aceea dată,
unitatea se afla deja prezentă în castrul de la Tibiscum
1067
. În noul sediu, unitatea se
implică în refacerea castrului: ştampilele ei sub forma de
CIV
apar în ultimele
două nivele de locuire ale fortificaţiei. Totodată, lui
cohors I Vindelicorum
i se pot
atribui refacerea thermelor mari de la Tibiscum.
Revenind la dislocările de trupe, în epoca Severilor se constată o schimbare a
poziţiei romane faţă de
aliniamentul Lederata–Tibiscum
, poate aici mai rămâne
doar
cohors II Gallorum Pannonica
(?) menţionată în diploma din anul 179, dar al
cărui sediu este încă necunoscut. Acest lucru ar însemna că efortul de supraveghere
a valului median se face prin trupele de cavalerie dislocate de la Tibiscum, în
condiţiile în care aşezările locale daco-romane aflate între Tisa şi valul median,
cărora li s-a permis stabilirea în câmpia joasă a Banatului, au avut poate rolul unor
miliţii locale avansate.
PCH
reprezintă o ştampilă constatată atât la
Berzobis
,
Tibiscum
cât şi în
castrul de la Pojejena. Lectura ştampilei nu a fost întregită în mod satisfăcător.
J. Szilagyi o atribuia lui
Cohors II Hispanorum
, lectură neacceptată însă
1068
. Prezenţa
ei în cele trei fortificaţii romane din acest sector sugerează evident existenţa unei
unităţi auxiliare ale cărei detaşamente s-au aflat la un moment în aceste fortificaţii,
probabil în cursul secolelor II–III p. Chr. Elemente de datare în acest sens lipsesc.
Pe
aliniamentul Dierna–Tibiscum
rămân în funcţiune castrele de la
Dierna
(?) (pentru supravegherea navigaţiei, cu o unitate militară necunoscută), Mehadia
(
cohors III Delmatarum milliaria
), Teregova (
cohors VIII Raetorum
), Tibiscum
(
cohors I Thracum Sag. = cohors I Sagittariorum
la începutul domniei lui Septimius
Severus a fost transferată la Drobeta
, numerus Palmyrenorum Tibiscensium,
numerus Maurorum Tibiscensium
). Se constată menţinerea în folosinţă a tuturor
efectivelor şi fortificaţiilor.
1065
Vida 2006, 658.
1066
Nemeth 2005, p. 59 nu îşi explică unde a staţionat cohors I Vindelicorum până la venirea
la Tibiscum în secolul II. Credem că este clar că la
Arcidava
în castrul roman din punctul Rovină!
Analiza stratigrafiei şi mai ales a înţelegerii corecte a catastrofei naturale provocate de revărsarea
râului Caraş ar trebui să dea de gândit autorului săpăturilor. Probabil, va trebui să aşteptăm o astfel de
situaţie în vremurile noastre pentru a se înţelege ceea ce s-a întâmplat la Vărădia. Din păcate, situaţia
este similară cu cea din castrul de la
Praetorium
. Castrul de pământ din punctul Chilii probabil a fost
abandonat undeva în timpul evenimentelor de la mijlocul secolului al II-lea.
1067
Piso, Rogozea 1985, p. 211–214.
1068
Szilagyi 1946, passim.