193 / 530
192
Din aceste 11 trupe auxiliare care au fost retrase din provincia Dacia după
două decenii aproape, doar trei unităţi şi anume:
III-a Campestris
şi a
V-a
Gallorum, cohors II Hispanorum
vor reveni din nou în Dacia Superior şi, respectiv
Porolissensis, şi sunt menţionate în diploma de la Drobeta, din anul 179
1027
, ceea ce
înseamnă că au fost integrate armatei din provincie, poate în timpul războaielor
marcomanice.
Aceasta situaţie de
transfer
,
revenire
şi iarăşi
transfer
a creat impresia unor
cercetători, că sudul Banatului, respectiv porţiunea limitrofă fluviului Dunărea
(adică zona Porţilor de Fier) ar fi aparţinut provinciei sud-dunărene. Discuţia a
ajuns atât de departe încât se presupune chiar că şi oraşele Dierna şi Drobeta ar fi
făcut parte din teritoriul provinciei Moesiei Superior. Aceasta idee a favorizat o
ipoteza mai veche a lui A. Radnoti şi D. Protase potrivit căreia Banatul întreg până
culoarul Timiş–Cerna a fost abandonat de către romani, după anul 118
1028
.
Marcus Aurelius (161–180), Commodus (180–192)
. În timpul acestor împăraţi
au loc evenimente militare majore pe graniţa europeană a Imperiului roman
denumite războaiele marcomanice
1029
. Violenţa impactului barbar asupra tuturor
frontierelor au afectat şi sud-vestul Daciei romane. Pericolul a venit în primul rând
pe culoarul Mureşului, pentru a atinge zona Munţilor Apuseni, cu minele de aur şi,
implicit, Apulum, capitala militară şi politică a Daciei.
O a doua direcţie de atac a putut avea loc prin centrul Banatului, peste linia
Tisa–Tibiscum, înspre Ulpia Traiana Sarmizegetusa. La Tibiscum castrul mare
ridicat înaintea acestor evenimente suferă anumite stricăciuni alături de mai multe
edificii din
vicus
. Toate argumentează o posibilă pătrundere a unor eşaloane barbare
spre Ulpia Traiana
1030
.
Pe Dunăre, corăbiile barbare au atacat aşezările romane aflate pe ambele
maluri ale fluviului, aceasta fiind a treia direcţie de atac desfăşurată în timpul
evenimentelor
1031
. Datarea este încă greu de precizat în răstimpul anilor 167–175.
Ascunderea unor tezaure monetare descoperite în partea de vest a Daciei, în
zona montană (Bucium, Barbura, Valea Arsului–Brad) sugerează dificultăţi de
natură militară
1032
. Judecând după datările oferite de tăbliţele cerate ascunse de la
Alburnus Maior, în care cea mai recentă piesă se datează în ziua de 29 mai 167
1033
,
acesta ar reprezenta o dată
post quem
pentru primul val de atacuri.
1027
Piso, Benea 1984, 263–295.
1028
Benea 2009 a, p. 65–80.
1029
Vezi cap. de istorie politică din acest volum.
1030
Benea, Bona 1994, p. 21–22.
1031
Benea 1987, p. 67–70.
1032
Suciu 2000, p. 80–87. Tezaurul de la Barbura se încheie cu o monedă datând în anul 165,
cel de la Valea Arsului–Brad cu una datând în anul 164. Ele sunt indicii ale unui atac general asupra
vestului provinciei Dacia. Alte tezaure precum cele de la Tibodul, Sighişoara, Diviciorii Mari,
Archiud sugerează un atac venit dinspre estul Daciei concentrat prin cel puţin două direcţii: nord-est
şi pasul Oituz (tezaurul de la Tibodu). În schimb, alte trei depozite provenind de la Gostovăţ II,
Râmnicu Vâlcea, Viişoara I dovedesc pătrunderi ale barbarilor dinspre sud, dinspre Dunăre.
1033
IDR, I, Tab. cer. XVII.