194 / 530
193
Începutul evenimentelor a surprins Dacia prin agresivitatea lor, astfel încât
anumite castre din nordul Daciei au suferit distrugeri, precum cel de la Porolissum
(de pe dealul Citera)
1034
care a fost chiar abandonat, sau cel de la Gherla care a
suferit un incendiu puternic
1035
. În sectorul de sud-vest al Daciei nu avem
informaţii arheologice care să se dateze în vremea războaielor marcomanice.
Se presupune pe bună dreptate că barbarii au ajuns până la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, ceea ce conduce la părerea că întregul sistem de apărare nu numai
de pe Mureş, dar şi prin centrul Banatului, prin faţa castrului de la Tibiscum – nu a
rezistat impactului barbar
1036
. În orice caz, la ambele castre mari, atât în cel de la
Micia, cât şi la cel de la Tibiscum, se constată urmele unor distrugeri violente prin
incendii
1037
.
Dificultăţile din partea de vest a Daciei au determinat la un moment dat şi
unirea celor două provincii Moesia Superior şi Dacia Apulensis, sub comanda lui
M. Claudius Fronto
, în anul 168
1038
.
18.
Numerus Singularium
.
Descoperirea unei cărămizi cu ştampila
N. SING
(
ularium
) datează din anul 1913. Piesa a apărut în săpăturile efectuate de M. Roska
în situl de la Periam
1039
. Prof. I.I. Rusu considera că este o cărămidă „călătoare”,
putând ajunge aici de la Apulum. Desigur, apare greu explicabilă prezenţa unui
detaşament din
numerus singularium
de fapt, garda ecvestră a legatului provinciei
Dacia, întrucât presupunea prezenţa acestuia pentru un moment aici.
Ipoteza nu este lipsită de sens dacă luăm în considerare o inscripţie singulară
până acum, descoperită pe teritoriul Serbiei de astăzi, la Kajtasevo, în apropiere de
Bela Crkva, cu următorul conţinut:
Victor(iae) V(ictricis)/Vatern(us) /Cassian(us)/
eq(ues) T(urmae) E…/ N(umeri) S(urorum)
1040
. Inscripţia fusese descoperită în anul
1948, în locul numit „Đjavoleg Most”. Locul este izolat, aproape în
barbaricum
,
fără menţiunea vreunei aşezări romane sau chiar a unui punct fortificat. Ca atare,
aşezarea monumentului în acel loc, trebuie să fi avut o semnificaţie aparte pentru
dedicantul, care a participat la un eveniment militar ce l-a marcat în mod deosebit.
Localitatea Kajtasevo este amplasată chiar pe
traseul primului val cu şanţ
(respectiv cel dinspre est), cel mai apropiat de linia fortificată Lederata–Tibiscum
,
pe care îl urmează îndeaproape.
Completarea numelui unităţii, atribuită de editorii volumului IDR, III/1, ca
fiind
Numerus Surorum
nu pare a fi corectă în condiţiile în care o trupă auxiliară
neregulată cu acest nume staţiona în Dacia Malvensis la Romula, Rădăcineşti,
Slăveni. Locul este izolat fără menţiunea vreunei aşezări romane. Este aproape
imposibil de stabilit, când anume a putut ajunge garda legatului Daciei în această
parte a provinciei. Dacă însă, alăturăm informaţia epigrafică de pe o ştampilă
1034
Gudea 1994, p. 72.
1035
Gudea 1994, p. 72.
1036
Benea 2011, p. 42–52.
1037
Piso 1993, p. 101; Moga, Benea 1978, p. 136.
1038
CIL, VI, 377; IDR, III, 2, 90.
1039
IDR, III, 1 243; I.I. Russu în comentariul său presupunea că ar putea fi o piesă de import.
1040
IDR, III, 1, 2.