189 / 530
188
evenimente militare, când se impuneau masive lăsări la vatră. Acest lucru a fost
susţinut cu destul de mult timp în urmă de către M. Macrea
998
.
Inscripţia bine-cunoscută dedicată
Victoriei Augusta
în locul numit
Sub
Cununi
, din Munţii Orăştiei ar putea reprezenta momentul final al războaielor. Dar,
tot aşa de bine putea servi pentru aniversarea celor 50 de ani de la cucerirea Daciei,
cum a susţinut de curând M. Bărbulescu
999
.
Pe de altă parte, având în vedere lăsările la vatră constatate după anul 155, în
Moesia Superior, acest lucru ar sugera că provincia a fost cel mai mult afectată. În
acest context, unele trupe au fost retrase din Dacia şi au apărut menţionate la sud de
Dunăre. În atare situaţie, nu trebuie exclusă posibilitatea unei pătrunderi barbare pe
linia Tisei până la Dunăre.
Nu deţinem informaţii despre un atac similar înspre provincia Moesia
Inferior, în acest timp. Astfel, s-ar contura în a doua parte a evenimentelor militare
un atac generalizat asupra Daciei atât dinspre est, marcat de o eventuală pătrundere
în provincie, cât şi dinspre nord şi vest, unde însă nu se constată pătrunderea în
provincie. Alte diplome militare ale Daciei Porolissensis
1000
alături de cele ale
Daciei Superior argumentează această supoziţie.
Atacurile dacilor liberi asupra provinciilor de la Dunărea de Jos au avut loc
într-un context general de atacuri la graniţa Imperiului Roman (Germania, Africa,
mişcări ale parţilor etc.), dar, foarte probabil, ele au fost determinate de anumite
mişcări ale triburilor europene barbare, care au presat asupra populaţiilor aflate în
imediata apropiere a graniţei romane. În acest context, se produc atacurile dacilor şi
poate ale unor aliaţi ai lor asupra Imperiului.
Chiar şi după pacificarea acestor triburi şi restabilirea ordinii în provinciile
amintite concentrarea masivă de auxilii în provinciile dunărene nu va fi schimbată,
situaţia fiind creată şi de pregătirea campaniei parthice a lui Lucius Verus şi
Marcus Aurelius. Este bine ştiut că la aceasta au participat, din Moesia Inferior,
întreaga legiune a V-a Macedonica, iar din Pannonia Inferior, legiunea a II-a
Adiutrix, ceea ce a determinat ca efective din legiunea a IIII-a Flavia să fie
transferate temporar în castrul legiunii de la Aquincum. Aşa se face că toate
auxiliile retrase din Dacia, fie au fost incluse în vexillaţiile care au participat în
campania din Orient, fie au fost redistribuite pentru a suplini lipsa efectivelor din
cele două provincii sud-dunărene.
În acest context, Dacia a fost obligată în cele trei provincii ale ei, să se
descurce cu efectivele rămase. Poate acum, după atacurile din anii 155–157, se
ridică şi valul median ce traversează sud-vestul Daciei, devenit limită a provinciei
în acest sector. Atacurile dacilor liberi din nordul Moldovei au demonstrat virulenţa
şi forţa atacurilor barbare, care practic au premers marile conflicte militare ce se
vor declanşa după numai câţiva ani. În acelaşi timp, romanii au constatat refacerea
capacităţii de luptă a acestor daci rămaşi în afara arealului provinciei Dacia.
998
Macrea 1969, p. 55.
999
Bărbulescu 2006, p. 127–135.
1000
IDR, I, 17 de pildă.