196
2. Ştampile ale legiunii a XIII –a Gemina însoţite de antroponime se grupează
astfel:
a.
Aurelius Enthimus
descoperite la Cenad
1050
, Sânnicolaul Mare
1051
. Atelier
activ din timpul lui Hadrian
1052
.
b.
Anneus Saturninus
. Descoperite la Vârşeţ
1053
, Cenad
1054
, apoi pe valea
Mureşului la Micia
1055
. Datarea generală
ante
anul 168
1056
.
c.
Flavius Martinus
descoperit la Cenad
1057
Datarea generală
după
anul 168
1058
.
d. Aurelius Godes
descoperit în mai multe exemplare la Sânnicolau Mare
1059
.
e.
Ulpius Fronto
descoperit la Cenad, datare din timpul lui Marcus Aurelius.
f.
C. Capito (?)
descoperit la Cenad
1060
.
Orice încercare de datare mai riguroasă în acest moment este imposibilă în
condiţiile în care lipsesc elemente care să se bazeze pe un context stratigrafic clar.
Toate descoperirile de materiale de construcţie sunt întâmplătoare şi nu permit nici
un fel de observaţii în acest sens.
Un lucru apare evident: ştampilele sunt apropiate din punct de vedere
cronologic înspre mijlocul secolului II şi după această perioadă. Ştampilele legiunii
a XIII-a Gemina însoţite de antroponime sugerează o activitate de construcţie care
ar corespunde cu extinderea supravegherii malului de sud al Mureşului, după
evenimentele cu dacii liberi din vremea lui Antoninus Pius (anii 143–144 sau, mai
probabil, în anii 155/157). Aducerea materialului de construcţie pe Mureş în vederea
organizării militare a zonei era posibilă şi necesară pentru a opri eventualele
pătrunderi ale barbarilor pe cursul râului înspre interiorul provinciei Dacia. Deşi în
deceniile care au urmat, după cum s-a observat, unităţile militare existente nu au
putut realiza o pază adecvată
1061
.
Supravegherea militară a spaţiului s-a impus în condiţiile în care traficul pe
râul Mureş nu mai prezenta siguranţa. În discuţie se invocă mereu lipsa unui drum
pe malul de sud al râului Mureş care nu a fost identificat pe teren. Probabil că el a
existat, dar de-a lungul Mureşului Bătrân aflat la sud de râu şi
nu
pe cursul său
actual aproape de acesta! În urma regularizărilor care au avut loc în secolul XVIII,
cursul actual al râului Mureş se află mai la nord, iar vechiul traseu a devenit o zonă
uşor mlăştinoasă sesizabilă pe teren, care însă nu mai păstrează nimic din aspectul
antic modificat al Mureşului de câmpie, după ce trece dincolo de centrele de la
1050
IDR, III, 1, p. 248.
1051
IDR, III, 1, p. 245.
1052
Băluţă 1999, nr. 151.
1053
IDR, III, 1 p. 127.
1054
IDR, III, 1 p. 248.
1055
IDR, III, 3, nr.195, 6.
1056
Băluţă 1999, nr. 185.
1057
IDR, III, 1 p. 248.
1058
Băluţă 1999, nr. 254.
1059
Vezi notele 29 şi 30.
1060
Flutur 2010, pl. I. 4a.
1061
Benea 2012, passim.




