195 / 530
194
descoperită la Periam, de unde provin şi alte două ştampile ale legiunii a XIII
Gemina
1041
, de inscripţia de faţă oferă date importante privind prezenţa unui legat
al Daciei aproape de Dunăre, la vărsarea Caraşului în fluviu.
Invocarea pentru
Victoria Victrix
, conferă monumentului un caracter oficial,
monumentul el a fost ridicat de o persoană participantă la eveniment. Dedicantul
monumentului era călăreţ în acest
numerus sigularium
cu numele de
Vaternus
Cassianus
.
Prezenţa gărzii de
singulares
a consularului provinciei în acest areal denotă o
zona determinată de un eveniment militar care a impus deplasarea sa cu anumite
efective militare.
Amplasarea monumentului anume într-un areal fără vreo urmă de aşezare
antică denotă faptul că pe locul respectiv a avut loc un conflict care l-a determinat
pe soldatul Vatrenus Cassianus să ridice un altar pentru zeiţa Victoria care l-a
protejat în cazul dat. Locul fiind aproape de Dunăre, acest lucru a permis probabil
şi intervenţia şi pentru alte trupe din provincia vecină, Moesia Superior. Apare
evident, că bătălia s-a dat în afara teritoriului provinciei chiar la
limita marcată de
primul sistem de apărare cu val si şanţ.
Este tentantă supoziţia că acest conflict militar a putut avea loc în momentul
în care
M. Claudius Fronto
, legatul Moesiei Superior a preluat şi funcţia de legat
al provinciei Dacia Apulensis; sau chiar intervenţia legatului Moesiei Superior într-
un eveniment ce a avut loc în spaţiul de sud-vest al Daciei în zona primului val de
demarcaţie a provinciei Dacia.
Dacă acceptăm această ipoteză ar rezulta că evenimentul s-a petrecut cândva
între 167–168, aproape la începutul războaielor aşa-zise marcomanice. Probabil ca
urmare a acestui fapt, anumite detaşamente ale legiunii a XIII Gemina au rămas de-
a lungul malului de sud al râului Mureş sau chiar într-o locaţie la Vrsac, la care se
adaugă şi detaşamentul din
numerus
singularium
de la Periam.
Aproape de cele două valuri ce traversează Banatul, trebuie să fi avut loc
pătrunderea barbarilor dincolo de Tisa sau, dimpotrivă, ei au intrat de pe Dunăre cu
corăbiile înspre interior, pe valea râului Caraş, profitând de numărul mic de trupe,
mai mult de inexistenţa lor. Dacă analizăm puţin tratatele de pace încheiate cu
unele seminţii, am putea înţelege mai bine ce anume s-a întâmplat în sectorul de
sud-vest al Daciei Romane pe Dunăre, în vremea războaielor marcomanice.
Poate şi urmare a acestui
eveniment M. Claudius Fronto, legatul Moesiei
Superior, a preluat şi funcţia de legat al provinciei Dacia Apulensis, în anul 168.
Acest lucru ar sugera o ciocnire violentă în apropiere de Kajtasevo, care a
determinat intervenţia trupelor romane din Dacia, prin legiunea a XIII-a Gemina cu
alte unităţi, din care făcea parte şi
numerus singularium
. O astfel de situaţie ar
explica raţiunea unirii celor două provincii, Moesia Superior şi Dacia Apulensis, în
anul 168, pentru o mai bună apărare, sub comanda unică a unui singur consular,
legatul M. Claudius Fronto
1042
.
1041
Păstrate la Muzeul Banatului din Timişoara.
1042
Benea 2011, p. 65–90, nu putem exclude nici posibilitatea unui incident militar cu barbarii
din vremea lui Maximinus Thrax, care a purtat o serie de lupte cu dacii liberii şi sarmaţii în teritoriul
general numit între Tisa şi Dunăre.