190 / 530
189
15, 16.
Numerus Maurorum Tibiscensium, Numerus Maurorum Miciensium
.
Revenind la domnia lui Antoninus Pius în preajma atacului dacilor liberi din anul
155, ajung în Dacia un corp de
Mauri pedites
et
equites
însoţiţi de
vexillarii Africae
et Mauretaniae Caesarensis
1001
. Din acest corp expediţionar adus în Dacia după
înfrângerea maurilor în 148 (un război violent care a durat din 144–148), din cele
cinci vexillaţii de mauri care au format numeri în Dacia, un detaşament a fost
distribuit la Tibiscum
1002
şi un altul la Micia
1003
, în sectorul de sud-vest al provinciei.
Ele trebuiau să suplinească lipsa de efective militare din acest spaţiu. Ambele
unităţi organizate ca şi
numeri Maurorum Maurorum Tibiscensium şi numerus
Maurorum Miciensium
au staţionat în marile castre din centrul Banatului antic
până la părăsirea Daciei de către romani. Ele au suplinit lipsa unor efective majore
în acest teritoriu. Unităţile militare sunt formate din arcaşi călăreţi care s-au integrat
bine în contextul respingerii barbarilor sarmaţi iazigi, asemănători ca stil de luptă.
Numerus Maurorum Tibiscensium
este documentat prin puţine inscripţii la
Tibiscum, iar ştampilele sale tegulare nu au fost încă precizate corect. Unitatea a
staţionat în castru până la abandonarea provinciei de către romani. Unitatea (sau un
detaşament al trupei) este semnalată într-un corp expediţionar roman la Micia într-o
inscripţie colectivă în jurul anului 200 sau poate 203/204
1004
.
Numerus Maurorum Miciensium
este cunoscut prin câteva inscripţii ridicate
la Micia, din care cea mai importantă dedicată familie Severilor şi lui Plautilla
(soţia lui Caracalla) şi Plautianus în timpul legatului Pomponius Liberalis, cu
ocazia refacerii templului închinat Zeilor Patriei, distrus de vechime, al maurilor
aflaţi sub comanda praefectului Iulius Liberalis
1005
.
Tegule ştampilate ale acestei trupe auxiliare neregulate nu se cunosc. Identi-
ficarea în castru s-a datorat prezenţei unor inscripţii care îi nominalizează şi a
epitetului de
Miciensium
acordat pentru staţionare îndelungată în acest castru.
Unitatea a fost în castrul de la Micia până la abandonare provinciei.
17.
Cohors III Delmatarum milliaria
1006
este o unitate auxiliară documentată
în Dacia Superior de abia, în diploma din anul 179
1007
. Mult timp s-a considerat că
unitatea a fost întemeiată de Marcus Aurelius cu ocazia războaielor marcomanice,
ceea ce este eronat. Prezenţa ei este documentată în Germania Inferior, încă din
anul 80
1008
, apoi în diplomele din anii 129/130
1009
şi 134
1010
, după care nu deţinem
prea multe informaţii despre ea.
1001
Vezi nota 294; Benea 1985, p. 150–151; Petolescu 2002, p. 135.
1002
Petolescu 2002, p. 135.
1003
Petolescu 2002, p. 136
1004
CIL III, 1343 = IDR, III, 3, 77.
1005
IDR, III, 3, 47.
1006
Eronată cronologia trupelor la noi Benea 2008 b, p. 24–27.
1007
ILD 46.
1008
Eck, Pangerl 2004, p. 262–268.
1009
RMD, 90.
1010
CIL, XVI, 80.