Background Image
Previous Page  186 / 530 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 186 / 530 Next Page
Page Background

185

Trupele auxiliare din sectorul de sud-vest al Daciei romane

în timpul lui Hadrian (după anii 118/119)

Unitatea

auxiliară

Sediu

Durata

Transfer

Sursa de informaţie

Alae

Ala I

Hispanorum

Campagonum

Micia

119–275

Eck, MacDonald, Pangerl,

2003; Eck, MacDonald,

Pangerl, 2004; CIL, XVI,

90; 107; 108 etc.

Ala I

Bosporanorum

Micia

IDR, III, 3, 76, 107.

Cohortes

Cohors II Flavia

Commagenorum

Micia

Revine din Orient în anii

119–123

ILD, 14.

Cohors III

Delmatarum

Mehadia

Sf. Domniei lui

Hadrian-Antoninus Pius

Benea 2008.

Cohors II

Gallorum

Macedonica

Ad Pannonios

(Teregova)

Orient după 114 (?)

123 în Dacia

Porolissensis.

Sediu necunoscut

cf. ILD, 20

Cohors V

Gallorum

Pojejena

după anii 118/119

–155 (în Moesia

Superior)

Cohors VIII

Raetorum

Mehadia, apoi

Teregova

după 119 – spre sf.

Domniei lui Hadrian

Teregova

ILD, 14.

Coh.Thracum I

Sagittariorum (?)

Tibiscum,

Zăvoi

după 106 – sfârşitul

sec. II p. Chr..

Coh.I

Vindelicorum

Arcidava

(Vărădia)

după 106 – sfârşitul

sec. II p. Chr.

Transfer la

Tibiscum

IDR, III, 1, 110

Numeri

Palmyrenii

sagittarii

Tibiscum

118/119 – sfârşitul

provinciei

IDR, III, 1.

Antoninus Pius (138–161)

. Domnia împăratului este marcată de câteva

evenimente care vor marca şi istoria militară a Daciei romane

984

. Încă în anul 144,

se constată un atac general al dacilor liberi porniţi de pe teritoriul Moldovei cu

corăbiile pe Dunăre, care va afecta în mod special aşezările aflate în Moesia

Inferior şi, parţial, Moesia Superior de la sud de Dunăre

985

. Sectorul de pe malul de

nord al Dunării, între Sucidava (Celei) la vărsarea râului Olt în Dunăre şi până la

Drobeta nu era fortificat în vreun fel. Singurul castru cu o unitate auxiliară

permanentă era cel de la Drobeta. La sud de Dunăre, în provinciile Moesia Inferior

şi Moesia Superior unităţile de bază erau legiunile provinciilor respective prea

puţine trupe auxiliare îşi aveau garnizoană în provinciile respective.

Dificultăţile create au determinat luarea unor măsuri

in extremis

imediat după

respingerea acestor atacuri ale dacilor liberi. Se pare că după aceste evenimente

Dacia a fost puţin lovită de atacurile barbare. Conducerea Imperiului a considerat

de cuviinţă să dispună transferarea unui număr de trupe auxiliare în provinciile

afectate de atacurile dacilor liberi.

Din provincia Dacia au fost transferate în Moesia Superior mai multe unităţi

auxiliare după anul 150 sau, mai bine-zis, în preajma anului 155. Până la cucerirea

984

Vezi mai sus în capitolul precedent.

985

Benea 2009, p. 65–90.