185 / 530
184
târziu, întrucât două lucruri sunt de reţinut: o lăsare la vatră legală nu putea avea
loc întrucât fuseseră recrutaţi în anii 117/118 şi nici nu era firească pentru un corp
de trupă barbar neorganizat pe principii romane, apoi un alt eveniment militar
asemănător celui pentru care fuseseră aduşi iniţial nu avusese loc, în orice caz, nu
deţinem până acum informaţii în acest sens. Mai probabil ar fi să avem în vedere
acordarea cetăţeniei romane în două etape pentru tot efectivul corpului de
palmyreni în anul 120 şi apoi în anul 126.
La Tibiscum, această unitate va fi instalată într-un castru de pământ (III)
construit imediat la sud de castrul din piatră (II/2). Arcaşii palmyreni sunt cunoscuţi
printr-o laborioasă activitate de ridicare a unor monumente votive specifice pentru
divinităţile lor naţionale, dar şi romane şi chiar monumente funerare. Din îndepărtata
Palmyra aduc în Dacia chiar şi scrierea lor, care apare pe anumite monumente
funerare, anumite reprezentări specifice lumii lor orientale, cultele religioase
reprezentative etc.
979
.
În timpul lui Antoninus Pius sunt menţionaţi sub forma unei
vexillatio
Palmyrenorum
cu ocazia unor lucrări la un templu al lui Liber Pater
980
, pentru ca,
în anii 159/160 să fie organizaţi într-un
numerus Palmyrenorum Tibiscensium
981
.
Această unitate militară va staţiona în castrul de la Tibiscum până la abandonarea
provinciei. Cu timpul, în efectivele sale pătrund şi elemente romane, tracice sau
locale
982
. Este alături de cohors I Sagittariorum cu ocazia construirii castrului mare
în anii 160. Îşi ridică propriul complex de
thermae,
unde ştampilele unităţii apar în
ligatură sub forma
NPT
.
După anul 120, nu se cunosc evenimente militare marcante, care să fi
determinat schimbarea trupelor staţionate. Cândva, înainte de anul 133 apar într-o
diplomă militară:
Cohors I Brittonum milliaria Ulpia torquata p.f. c.R
(de la Dierna,
poate şi Mehadia),
cohors II Gallorum Macedonica
(Teregova),
Ala I Tungrorum
Frontoniana
(de la Pojejena) care sunt transferate în Dacia Porolissensis. În acest
moment, la
Pojejena
este adusă
cohors V Gallorum
. Nu ştim ce se întâmplă în
castrul de la
Vârşeţ
(?), iar la
Mehadia
trebuie să presupunem aducerea lui
cohors
VIII Raetorum
de la Inlăceni
983
. În castrul de la
Teregova
ştampila
MAC
ne face să
presupunem că este vorba de
cohors II Gallorum Macedonica
. Nu ştim ce unitate
formează garnizoana din castrele de la
Dierna
şi de la
Berzobis
. Neschimbate
rămân unităţile din castrele de la
Arcidava
şi
Tibiscum
. Ele polarizează întregul
efort militar în timpul domniei lui Hadrian şi chiar la începutul domniei lui
Antoninus Pius (138–161) în sectorul de sud-vest. Probleme militare se pare că
încă nu există în zonă în perioada aceasta şi timp de câteva decenii.
979
Benea 1980, p. 131–139; Benea 2001 passim.
980
Piso, Benea 1999, p. 91–96, nr. 1.
981
Petolescu 2002, p. 139–140.
982
Vezi IDR, III,1, 158; IDR, III, 5, 559 etc.
983
Analiza întreprinsă asupra dislocărilor de trupe au evidenţiat eroarea făcută de noi în
cronologia trupelor de la Mehadia prin care apreciam prezenţa lui cohors III Delmatarum, Benea
2008 b, p. 15–17.