Background Image
Previous Page  185 / 530 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 185 / 530 Next Page
Page Background

184

târziu, întrucât două lucruri sunt de reţinut: o lăsare la vatră legală nu putea avea

loc întrucât fuseseră recrutaţi în anii 117/118 şi nici nu era firească pentru un corp

de trupă barbar neorganizat pe principii romane, apoi un alt eveniment militar

asemănător celui pentru care fuseseră aduşi iniţial nu avusese loc, în orice caz, nu

deţinem până acum informaţii în acest sens. Mai probabil ar fi să avem în vedere

acordarea cetăţeniei romane în două etape pentru tot efectivul corpului de

palmyreni în anul 120 şi apoi în anul 126.

La Tibiscum, această unitate va fi instalată într-un castru de pământ (III)

construit imediat la sud de castrul din piatră (II/2). Arcaşii palmyreni sunt cunoscuţi

printr-o laborioasă activitate de ridicare a unor monumente votive specifice pentru

divinităţile lor naţionale, dar şi romane şi chiar monumente funerare. Din îndepărtata

Palmyra aduc în Dacia chiar şi scrierea lor, care apare pe anumite monumente

funerare, anumite reprezentări specifice lumii lor orientale, cultele religioase

reprezentative etc.

979

.

În timpul lui Antoninus Pius sunt menţionaţi sub forma unei

vexillatio

Palmyrenorum

cu ocazia unor lucrări la un templu al lui Liber Pater

980

, pentru ca,

în anii 159/160 să fie organizaţi într-un

numerus Palmyrenorum Tibiscensium

981

.

Această unitate militară va staţiona în castrul de la Tibiscum până la abandonarea

provinciei. Cu timpul, în efectivele sale pătrund şi elemente romane, tracice sau

locale

982

. Este alături de cohors I Sagittariorum cu ocazia construirii castrului mare

în anii 160. Îşi ridică propriul complex de

thermae,

unde ştampilele unităţii apar în

ligatură sub forma

NPT

.

După anul 120, nu se cunosc evenimente militare marcante, care să fi

determinat schimbarea trupelor staţionate. Cândva, înainte de anul 133 apar într-o

diplomă militară:

Cohors I Brittonum milliaria Ulpia torquata p.f. c.R

(de la Dierna,

poate şi Mehadia),

cohors II Gallorum Macedonica

(Teregova),

Ala I Tungrorum

Frontoniana

(de la Pojejena) care sunt transferate în Dacia Porolissensis. În acest

moment, la

Pojejena

este adusă

cohors V Gallorum

. Nu ştim ce se întâmplă în

castrul de la

Vârşeţ

(?), iar la

Mehadia

trebuie să presupunem aducerea lui

cohors

VIII Raetorum

de la Inlăceni

983

. În castrul de la

Teregova

ştampila

MAC

ne face să

presupunem că este vorba de

cohors II Gallorum Macedonica

. Nu ştim ce unitate

formează garnizoana din castrele de la

Dierna

şi de la

Berzobis

. Neschimbate

rămân unităţile din castrele de la

Arcidava

şi

Tibiscum

. Ele polarizează întregul

efort militar în timpul domniei lui Hadrian şi chiar la începutul domniei lui

Antoninus Pius (138–161) în sectorul de sud-vest. Probleme militare se pare că

încă nu există în zonă în perioada aceasta şi timp de câteva decenii.

979

Benea 1980, p. 131–139; Benea 2001 passim.

980

Piso, Benea 1999, p. 91–96, nr. 1.

981

Petolescu 2002, p. 139–140.

982

Vezi IDR, III,1, 158; IDR, III, 5, 559 etc.

983

Analiza întreprinsă asupra dislocărilor de trupe au evidenţiat eroarea făcută de noi în

cronologia trupelor de la Mehadia prin care apreciam prezenţa lui cohors III Delmatarum, Benea

2008 b, p. 15–17.