Background Image
Previous Page  179 / 530 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 179 / 530 Next Page
Page Background

178

O ştire păstrată în

Historia Augusta

(

Vita Hadriani

, 6) relatează faptul că

atacul roxolan a fost determinat de reducerea subsidiilor, lucru pe care Hadrian l-a

îndreptat prin acordarea acestei cerinţe, luând în acelaşi timp ostateci de la aceştia

ca o garanţie a tratatului încheiat pe un oarecare

Rasparaganus

, care ulterior a

deţinut cetăţenia romană şi s-a stabilit în Imperiu, în Dalmatia, la Pola

926

. Aceste

evenimente au avut loc în partea de est a Daciei şi, ca urmare a lor, romanii au

părăsit Muntenia şi Moldova de sud

927

.

În schimb, la Dio Cassius (LXVIII,10) apare informaţia că sarmaţii iazigi,

care fuseseră aliaţi ai romanilor în primul război cu dacii, se înstăpâniseră pe un

teritoriu, pe care Decebal, la începutul celui de al doilea război cu romanii, îl

reluase. Acest teritoriu pe care însă Traian nu îl mai înapoiase iazigilor în anul 106,

după cucerirea Daciei, a fost motivul revoltei barbarilor.

Există o întreagă discuţie, unde anume se aflau aceste teritorii. S-a presupus

că ar fi undeva în zona Crişurilor aproape de Tisa. În anul 1970, Fl. Medeleţ a

avansat ipoteza că acele teritorii s-ar afla în vestul Banatului. Deocamdată, nu

există indicii cum s-a terminat diferendul, cert rămâne faptul că pacificarea militară

a sarmaţilor a fost violentă din partea celor două provincii unite Dacia şi Pannonia

Inferior, sub comanda lui

Q. Marcius Turbo

928

.

Cum s-au rezolvat în sud-vestul Daciei dificultăţile militare din anii 117/118,

imediat după venirea la conducerea Daciei a lui

C. Iulius Quadratus Bassus

? Din

motive rămase necunoscute, la scurt timp după sosirea în provincie noul consular a

murit. Probabil, în momentul când noul comandant militar al Daciei, Q. Marcius

Turbo a ajuns în Dacia, legiunea a IIII-a Flavia Felix nu se mai afla aici, ea fusese

retrasă la Singidunum, în Moesia Superior. Lipsa unor trupe auxiliare din efectivul

trupelor din sectorul de sud-vest a fost suplinită prin aducerea unor unităţi, mai ales

de cavalerie, din provincia Pannonia Inferior unită sau nu, cu Dacia sub comanda

aceluiaşi general, Q. Marcius Turbo.

8.

Ala I Tungrorum Frontoniana

atestată până în anul 114, în diplomele din

Pannonia Inferior

929

. Ea ajunge cu tot efectivul în sectorul de sud-vest, la Vârşeţ şi

de aici un detaşament al ei a fost trimis în castrul de la Dunăre, la Pojejena

930

.

Sediul ei principal a fost la Vârşeţ. Susţinem acest lucru din cauza faptului, că la

scurt timp după terminarea evenimentelor, unitatea a fost însoţită de familii în

vicus

-ul militar. Deci, se poate vorbi de începutul unui

vicus

militar organizat.

Piatra funerară ridicată de un

signifer

pentru soţia sa este un indiciu în acest sens

931

.

926

Macrea 1969, passim.

927

Ca un element anecdotic cu ocazia acestor tratative Hadrianus a primit în dar, un cal alan

Boristhenes devenit peste ani calul preferat de vânătoare; totodată Dio Cassius, LXIX, 22, 2–3 aminteşte de

un sclav sarmat iazig

Mastor

luat cu ocazia acestor evenimente de către Hadrianus şi recunoscut ca un

vânător neîntrecut, care va rămâne în serviciul său peste 20 de ani (vezi Birley, 2007, 127).

928

Vezi mai sus în acest capitol.

929

CIL, XVI, 61; RMD, II, 87; RMD, III, 152; vezi Petolescu 2002, p. 78–80.

930

IDR, III,1, 107 (Vârşeţ), Gudea 2001, p. 60 (Pojejena) o

tessera

de soldat cu numele de

Valerius Firmus.

931

IDR, III, 1, 107.