Istoria Banatului Antichitatea

9 / 530

8
Autoarea prezintă o panoramă completă a centrelor urbane, aşezărilor rurale,
aşezărilor de tip vici militares, vilelor rustice din Dacia sud-vestică. Capitolul se
înfăţişează cu atât mai însemnat, cu cât e ştiut faptul că informaţiile privitoare la
aceste aspecte sunt sporadice şi în destul de mare măsură izolate – „secvenţiale”,
cum spune pe bună dreptate cercetătoarea.
Nu mai puţin interesant este capitolul care decelează cu subtilitate aspecte ale
civilizaţiei romane din Banat, privind atât la spa ţiul provincial, cât şi zona de
câmpie, în barbaricum. Este vorba despre manifestările religioase, despre cultele
variate atestate în zona provincială, despre locurile de cult.
Urmând interesul său cunoscut din lucrări anterioare, Doina Benea prezintă în
încheiere situaţia politică, militară şi administrativă a Banatului în secolele III–IV:
retragerea administraţiei romane din Dacia, reorganizarea limesului nord-dunărean,
fortificaţiile noi sau refacerea unora mai vechi la sfârş itul secolului al III-lea şi în
secolul al IV-lea. Un subcapitol tratează locuirea Câmpiei bănăţene în acela şi interval,
cu populaţiile sale amestecate de daci liberi, sarmaţi şi germanici. Spiritualitatea
epocii surprinde fenomenul de dispariţie treptată a cultelor păgâne şi apariţia primelor
dovezi ale creştinismului.
Cu o carieră academică şi de cercetare ce se distinge prin competenţă,
soliditate ştiinţifică şi probitate profesională, dublată de o pasiune arzătoare, există
toate premizele ca tratatul ce poartă semnătura eminentei cercetătoare Doina Benea,
Istoria Banatului. Antichitatea (ediţia a II-a revăzută şi adăugită), să fie o reuşită a
istoriografiei româneşti.
7 aprilie 2016 Prof. dr. Mihai Bărbulescu,
Membru corespondent al Academiei Române