124 / 530
123
minereului de fier în cadrul aşezărilor databile în secolele II–III. Putem doar
presupune că a existat posibilitatea prelucrării
metalului feros
, aşa-zis
de baltă
, cu
un conţinut feros redus şi de slaba calitate. Astfel, tuburi suflante s-au descoperit în
aşezarea de la Dragşina din imediata apropiere a Timişoarei, iar la Biled, zgură feroasă.
Numărul mare de centre de reducere a fierului constatat în deceniile ce vor
urma în secolul IV nu ştim încă dacă îşi încep activitatea încă din prima jumătate a
secolului III.
Este adevărat că deja de la mijlocul secolului III şi chiar mai înainte se
constată o lipsa generală de metal feros. Judecând după un rescript al lui Caracalla
permisiunea exploatării fierului de la suprafaţa se putea acorda unor coloni în
schimbul plăţii înainte, a unei taxe corespunzătoare
608
. Nu ştim cum s-a manifestat
o astfel de lege în apropierea Daciei, dar exportul de fier prelucrat era interzis în
afara Imperiului Roman încă din această vreme.
Aşezările rurale în care se constată existenţa şi a unor
ateliere de practicare a
unor meşteşuguri
, precum olăritul, prelucrarea cornului, a lemnului şi chiar a
metalului, centrele sunt documentate la Cioreni-Timişoara, Gherteniş, Freidorf –
Timişoara etc.
609
. Ulterior, în secolele III–IV asemenea descoperiri vor fi mult mai
numeroase
610
.
În fine, un ultim aspect îl reprezintă
încadrarea cronologică
a aşezărilor
rurale timpurii din câmpia Banatului. O delimitare între aşezările datate până acum
un deceniu şi mai bine, în cadrul larg al secolelor II–IV sau cel al secolelor III–IV,
se poate face doar pe baza studierii unor
importuri romane
. În anul 1996, am
încercat o primă departajare a aşezărilor rurale constatate pe baza inventarului apelând
la mai multe artefacte de factură romană de import descoperite în inventarul unor
complexe de locuit. În mediul acestor comunităţi de sorginte dacică pătrunderea
produselor de import a fost un proces de durată care s-a desfăşurat în mai multe
etape şi cu diferite grade de intensitate, în concordantă oarecum cu evoluţia
raporturilor politice din regiune.
Chiar dacă sunt puţin numeroase, articolele de import sunt variate şi se pliază
mai ales pentru acoperirea unor necesităţi de consum. Ponderea cea mai importantă
o reprezintă
ceramica romană
de factura provincială de culoare roşie lucrată la
roată executată dintr-o pastă bine frământată, având ca forme în principal urcioarele şi
castroanele. Deci se încadrează în formele obişnuite ale serviciilor de băut şi de
servit. În unele cazuri, fragmentele prezintă chiar o ardere neegală a pastei cu
miezul de culoare neagră şi suprafaţă roşietică.
O astfel de ceramică de factură provincială a fost descoperită la
Banatska
Palanka, Bočar, Cuvin
, pe teritoriul Serbiei de azi şi,
Biled, Broşteni, Corneşti,
608
Herz 2004, p. 17–29.
609
Benea 1996, p. 125.
610
Vezi în continuare cap. VII–VIII.