121 / 530
120
cercetărilor întreprinse în aşezarea rurală sunt prezentate: 6 locuinţe de tip bordei,
5 gropi de provizii şi cu caracter menajer şi un cuptor menajer
597
. Inventarul de
bază îl formează ceramica de culoare cenuşie lucrată la roată (de tradiţie La Tène),
alături de cea lucrată confecţionată dintr-o pastă grosieră lucrată cu mâna, un cuţit
din fier, o fibulă cu picior întors pe dedesubt din bronz, dar cu arcul „reparat din
fier”(?)
598
. În anul 2008, C. Timoc şi Al. Szentmiklosi, reiau analiza inventarului
ceramic într-un alt articol în care se încearcă demonstrarea unei datării mai timpurii
faţă de cea propusă iniţial pentru secolele III–IV, adică pentru sfârşitul secolului II –
prima jumătate a secolului III p. Chr.)
599
. Întregul inventar descoperit mai ales cel
de metal, conferă – în opinia noastră – o datare înspre începutul a secolului III sau
prima jumătate a acestui secol.
5.
De curând, a intrat în circuitul ştiinţific o aşezare identificată printr-o
cercetare perieghetică la
Liebling
, punctul „Ţelina Mare”
600
, pe o terasă înaltă unde
au fost constatate două complexe masive cu un bogat material ceramic, fragmente
de râşniţă , ţigle şi chirpic din pereţi de locuinţă şi o monedă de argint de la Marcus
Aurelius (173–174)
601
. În inventarul arheologic recuperat format din 252 fragmente
predomină ceramica lucrată la roată dintr-o pastă semifină (78,17%). În aceasta
categorie sunt incluse două categorii de ceramică cenuşie, una de factură fină şi o
alta semifină. Ele sunt însă diferite ca origini ceea ce autorii nu remarcă: prima de
tradiţie La Tène, iar a două de factură romană. De fapt, materialul fragmentar nu a
permis reconstituirea unor forme concrete de vase astfel încât analiza statistică nu
prezintă decât o situaţie de moment şi trebuie acceptată cu rezerva cuvenită. Alături
de aceasta şi o ceramică confecţionată dintr-o pastă grosieră cu nisip cu degresant
în compoziţie, lucrată cu mâna. Privind atribuirea acestui sit mediului „sarmatic
barbar” mi se pare respectiv celei de a doua perioade sarmatice (anii 180–270 p. Chr.)
şi oferind ca analogii presupusele linii ale descoperirilor sarmatice Kiszombor-
Pancevo, punctul Vojlovica şi Timişoara-Freidorf, Vârşet ni se pare hazardat şi fără
o argumentaţie adecvată. Liebling este o posibilă aşezare de analizat prin săpături
sistematice în continuare. În acest moment informaţia însă oferă doar un indiciu
597
Szentmiklosi, Timoc, 2005, p. 657–673.
598
Szentmiklosi, Timoc, 2005, p. 657–673.
599
Szentmiklosi, Timoc 2008, p. 113–114. Modul defectuos de publicare a celor 22 de forme
ceramice aduse în discuţie pentru care doar în puţine cazuri există menţionarea adâncimii în care au
fost descoperite piesele, cu mai multe menţiuni de
passim
îndeamnă la o prudenţă mare în acest sens.
Întrucât apare evidentă încercarea de a găsi o similitudine în timp între mormintele sarmate de la
punctul Cimitirul Ortodox şi această aşezare. În acest moment, în opinia noastră – nu se poate face
nici o apropiere din punct de vedere cronologic sau al culturii materiale. Să fim bine înţeleşi nu
negăm posibilitatea existenţei undeva în acest areal, a unei aşezări contemporane în timp, dar în acest
moment nu avem nici un indiciu clar arheologic. Iar modul confuz al publicării cercetărilor de la
Foeni, punctul „Selişte”, la început într-un fel, apoi negarea primei afirmaţii ne determină să credem
în necesitatea reluării şi a cercetărilor şi a publicării corecte a întregului inventar, mai ales ca
elemente de datare corectă există.
600
Bălărie, Grumeza, 2012, p. 83–95.
601
RIC, III 282,
apud
Bălărie, Grumeza, 2012, p. 85.