123 / 530
122
20,15 cm)
603
. Într-o descoperire întâmplătoare de la Cuvin se menţionează un
brăzdar de plug roman din fier (L: 32 cm)
604
. Deşi deocamdată în ambele localităţi
sunt atestate mai multe aşezări rurale nu putem realiza care din acestea se datează
se datează în perioada secolelor II–III.
În cazul acestor gospodarii se cuvin menţionate însă câteva ocupaţii casnice
precum
prelucrarea osului şi cornului
pentru anumite piese auxiliare din gospodărie
(piepteni, mânere de cuţite etc.),
torsul
şi implicit
ţesutul
. Indiciu pentru aceste din
urmă ocupaţii sunt fusaiolele, mici piese de lut folosite la fus ca greutate. Ele sunt
documentate în fiecare aşezare, cităm selectiv: Cioreni-Timişoara, Freidorf-Timişoara,
Iecea Mică (punctul „Raspas”), Cărpiniş, Foeni, Dudeştii Noi etc. Caracterul pre-
dominant
agricol-păstoresc al unor aşezări
în cazul unor astfel de situri a fost
evidenţiat de inventarul arheologic descoperit. Am cita aici aşezările de la Dumbrăviţa,
Foeni, Biled, etc.
605
.
Creşterea vitelor
probabil a facilitat şi existenţa în gospodării
a prelucrării pieilor şi implicit
tăbăcăriei
pentru care însă deocamdată nu avem
indicii ale unor unelte folosite.
În unele cazuri se constată prezenţa unor
ateliere cu caracter meşteşugăresc
în care predomină mai ales cele de olărie identificate prin cuptoare de ars ceramica
sau chiar ateliere cu amenajări adecvate. Deocamdată cele mai semnificative în
acest sens sunt
atelierele de olărie
dezvelite la Dragşina-Timişoara, Dolovo, Jabuka
606
.
Cuptoarele de olărie sunt instalaţii tipice de ardere a ceramicii pentru aşezările
geto-dacice. Construcţia lor într-un strat compact de lut se caracterizează printr-o
cameră de ardere cu perete median, care susţine placa de reverberaţie, pe care se
aşezau vasele pentru ardere. Asemenea cuptoare de ars ceramică sunt prezente în
mediul dacilor liberi din Moldova şi Muntenia (Poiana Dulceşti, Poiana-Tecuci,
Căţelu Nou)
607
.
Descoperirea unor
creuzete
de mici dimensiuni la Cioreni şi Freidorf pentru
topirea metalului sugerează existenţa unor mici ateliere de prelucrarea metalului,
pentru bijutieri aparţinând, fie comunităţilor, fie unor meşteri ambulanţi romani
stabiliţi la un moment dat în acele locuri.
În aşezările descoperite până acum se constată o mare sărăcie de metal feros
reprezentat de uneltele din fier. Nu au fost descoperite decât ocazional unelte cu
caracter meşteşugăresc din fier şi acestea doar de dimensiuni reduse ceea ce denotă
faptul ca asemenea instrumente erau păstrate cu grijă şi erau primele luate în cazul
unei abandonări forţate a aşezărilor. Nu putem exclude existenţa unor fierării în
fiecare aşezare având în vedere necesitatea unor astfel de ateliere de olărie, chiar
dacă urmele lor nu au fost descoperite încă. Nu deţinem dovezi ale reducerii
603
Milleker 1899, 2, p. 72–83.
604
Milleker 1899, 2, p. 39–41.
605
Benea 1996, p. 158–160.
606
Benea 1996, p. 174, cu bibliografia respectivă.
607
Benea 1996, p. 123.