117 / 530
116
gropi menajere, în imediata apropiere. Uneori, se constată o distanţă de cca. 15–40 m
între astfel de locuinţe izolate
576
. Ele sunt aşezări deschise, doar în rare cazuri s-au
găsit urme de îngrădituri şi şanţuri. Până acum o astfel de constatare nu s-a putut
face decât pentru aşezarea din punctul „Sălişte” de la Sânnicolau Mare
577
.
Concentrarea mare de aşezări în anumite teritorii argumentează şi posibilitatea unui
fenomen de „roire” în jurul unui punct central în funcţie de pământul care era lăsat
în paragină 2–3 ani. Credem că aşa ar putea fi înţeleasă concentrarea masivă de
aşezări, în jurul localităţilor Biled, Gătaia, Satchinez şi chiar Timişoara, constată pe
teren până acum.
Descoperiri monetare izolate romane, care se datează în perioada domniilor
împăraţilor Domitianus – Aurelianus, din câmpia Banatului între
valul median şi
Tisa
578
au condus la o constatare interesantă: majoritatea monedelor se concentrează
de-a lungul râurilor Timiş, Aranca, Caraş, care prefigurează tot atâtea
căi de acces
dinspre Imperiu aflat la sud de Dunăre, spre interiorul teritoriului pe care îl discutăm,
până în apropierea provinciei Dacia.
Aceste elemente de datare dovedesc prezenţa unor aşezări rurale în zona de
câmpie a Banatului, respectiv în spaţiul dintre râul Tisa şi linia
valului median,
care delimitează teritoriul provinciei în acest sector.
Monedele sunt concentrate
în faţa acestei linii defensive şi tot mai rare cu cât ne apropiem de Tisa
. În rare
cazuri, se poate face o legătură directă între aşezările investigate arheologic şi
unele descoperiri monetare. Se constată astfel anumite localităţi în care monedele
apar într-o prezenţă constantă în tot cursul secolelor II–III, cum ar fi de pildă la
Vârşeţ, Becicherecul Mare, Banatska Palanka, Bela Crkva, din Serbia de azi şi
Cenad, Sânnicolaul Mare, Becicherecul Mic, din jud. Timiş
579
.
Primele aşezări cu caracter rural investigate arheologic provin chiar din faţa
valului median, aflate la o distanţă între 500–1000 m.
1. Cioreni Timişoara
este primul sat identificat în anul 1980, pe un lot
experimental al Academiei de Ştiinţe Agricole Timişoara. În urma sondajelor
efectuate în anii 1981–1982 a fost dezvelită doar o mică parte din aşezare, restul
fusese distrus de lucrările de nivelare întreprinse. Ca tipuri de locuinţe se cuvin
menţionate cele de suprafaţă şi semi bordeie realizate cu pereţi de nuiele lipite cu
lut, iar ca anexe, doar o groapă de provizii, o fântână etc. cu un inventar variat şi
interesant (ceramică, o fibula fragmentară cu picior întors pe dedesubt, două creuzete
pentru turnarea de piese de mici dimensiuni din bronz etc.). Datarea aşezării a fost
făcută în perioada cuprinsă între sfârşitul secolului II şi începutul secolului III
580
.
2. Freidorf-Timişoara
, la ieşirea din localitate spre Calea Şagului în imediat
apropiere a şoselei, în locul numit „Hladnik” (numele ultimului proprietar) a fost
576
Benea 1996, p. 143.
577
Benea 1996, p. 123–125.
578
Benea 1986, p. 456–457; Barbu, Hügel 1993, p. 63–77.
579
Benea 1986, p. 457.
580
Benea 1996, p. 146–147.