303 / 414
303
fermă de apărare a intereselor naţionale ale ro-
mânilor ardeleni, a fost ales secretar al Partidului
Naţional Român, intentându-i-se cinci procese
de presă, ultimul aducându-i şi o condamnare de
un an închisoare. Stabilit în 1890 la Bucureşti,
a fondat, împreună cu I. Russu-Şirianu, Ioan G.
Neniţescu ş.a., Liga pentru Unitatea Culturală a
Tuturor Românilor. A desfăşurat o intensă activi-
tate în scopul pregătirii mişcării memorandiste.
Tot în vederea sprijinirii mişcării de eliberare
naţională a românilor transilvăneni a întemeiat
ziarul „Corespondenţa română” (1893–1894). În
1894 a fost numit director de studii la Institutul
„Oteteleşanu” de la Măgurele, patronat de
Academia Română, iar în 1910 a funcţionat
ca învăţător la Şcoala Evanghelică şi la Şcoala
Superioară de Fete din Bucureşti. A fost director
al ziarului „Minerva” şi al Agenţiei de presă a zia-
rului „Corespondenţa română”, iar pentru scurt
timp al ziarului „Ziua”. La puțin timp după an-
gajarea României în Războiul pentru Reîntregire
Naţională (1916), dar şi după încheierea păcii
(1919), a fost arestat şi închis, perioadă prezen-
tată pe larg în lucrarea memorialistică
Închisorile
mele
(1921). Până la sfârşitul vieţii, a colaborat
la diverse publicaţii ale vremii: „Adevărul literar
şi artistic”, „Gândirea”, „Viaţa românească” ş.a.
A militat neîncetat pentru o cultură unitară, pu-
nând un accent deosebit pe cunoaşterea tradiţii-
lor şi obiceiurilor poporului român; a susţinut
însemnătatea limbii române ca temelie a unităţii
naţionale:
Aşezarea vorbelor în româneşte
(1905);
Cum se scrie
româneşte
(1906);
Gramatica lim-
bii române
(1914); „
Păsăreasca” de azi
(1922).
S-a simţit atras şi de creaţia populară; a privit
folclorul într-un larg context etnografic, militând
pentru culegerea lui exactă; a fost preocupat mai
cu seamă de basm, ca gen literar, încercând să
studieze diferite variante, el însuşi scriind basme
şi poveşti (
Zâna Zorilor
;
Floriţa din codru; Doi feţi
cu stea în frunte; Păcală
în satul lui; Stan Bolovan;
Petrea Prostul
). A studiat şi particularităţile
etnografice ale diverselor provincii româneşti,
oprindu-se cu precădere asupra românilor din
Imperiul austro-ungar (
Die Rumänien
in Ungarn
;
Ardealul
;
Românii din Ardeal
;
Siebenbürgen und
der Bukowina
); a întocmit şi lucrări de folclor
comparat (
Studie asupra maghiarilor
, 1871).
Ca scriitor, s-a impus prin nuvele (
Popa Tanda;
Scormon
, 1875;
La crucea din sat
, 1876;
Gura
satului
, 1878;
Budulea Taichii,
1880;
Moara cu
noroc,
1880;
Pădureanca,
1884), romane (
Mara
,
1884;
Corbei
, 1906;
Cel din urmă
armaş
, 1923;
Din păcat în păcat
, 1924–1925), piese de teatru
(
Fata de birău
, 1871;
Toane sau vorbe de clacă
,
1875;
Polipul unchiului
, 1875;
Bogdan Vodă
,
1876), memorialistică (
Lumea prin
care am tre-
cut; Amintiri
). A lăsat traduceri din Bret Harte,
N. V. Gogol, Rudolf Stratz ş.a. A fost distins cu
Premiul „Heliade-Rădulescu” al Academiei
Române (1903).
SPÂNU[L], PETRE
(17 ianuarie 1894, Vicovu de Jos, jud. Suceava –
7 august 1962,
Timişoara
), medic veterinar
Membru corespondent – 2 iulie 1955
Studii liceale la Rădăuţi şi universita-
re la Viena (Şcoala de Medicină Veterinară) şi
Cluj (Academia de Înalte Studii Agronomice);
s-a specializat în zootehnie la Viena şi Paris; a
vizitat hergheliile şi hipodroamele de la Grignon,
Maisons-Alfort, Longchamps şi Autreuil-Paris.
Între 1916 şi 1917 a fost asistent voluntar la cate-
drele de histologie, biologie şi patologie a peşti-
lor la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară
din Viena. În anii Primului Război Mondial
(1916–1918) a fost medic militar veterinar în
Regimentul 2 ulani şi la un grup de trupe de tren
pe front. În 1920 a obţinut, la Viena, titlul de
doctor în ştiinţe medicale veterinare. După răz-
boi a ocupat diferite funcţii: inspector zootehnic
şi sanitar veterinar al Bucovinei (1918–1920),
subdirector al Hergheliei de la Rădăuţi şi şef al
Serviciului Zootehnic din cadrul Inspectoratului
Bucovinei din Cernăuţi (1920–1922); inspector
general hipic cu sediul la Herghelia Statului de la
Bonţida-Cluj (1924–1937); şef al Serviciului în-
drumărilor zootehnice din Direcţia Zootehnică şi
Sanitar-Veterinară din Ministerul Agriculturii şi
Domeniilor (din 1937);
profesor la
Facultatea
de Zootehnie Timișoara
. A lăsat însemnate
contribuţii privitoare la:
Noţiuni elementare