307 / 414
307
profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”
din Bucureşti (din 2000). Este autorul a nume-
roase proiecte de reabilitare a unor imobile din
Bistriţa-Năsăud, Bucureşti, Timişoara, de res-
taurare a unor monumente istorice, amenajare
şi consolidare de locuinţe, sedii de instituţii,
standuri de expoziţii etc. A participat la nume-
roase expoziţii în ţară şi în străinătate (Brazilia,
Coreea de Sud, Italia, S.U.A., Ungaria, Franța,
Anglia). Membru în Uniunea Arhitecţilor din
România (din 1971), membru în
Comisia Zonală
a Monumentelor Istorice – Banat - Crişana
(1990–1999), membru în Comisia Naţională a
Monumentelor Istorice (1996–2001), membru în
Centrul pentru protecţia monumentelor istorice
„România Nostra” (din 1997), membru și vice-
președinte în Asociaţia „Pro Patrimonio” (din
2000), președinte al Asociației culturale „MARIA”
din Țibănești, jud. Iași (din 2008), preşedinte al
Uniunii Arhitecţilor din România (1999–2002),
membru în Comisia consultativă de urbanism
în cadrul MLPTL (2000–2004), preşedinte al
Ordinului Arhitecţilor din România ( 2002–
2010), preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din
România – Filiala București (din 2014), membru
în Comisia de atestare a restauratorilor de mo-
numente istorice (din 2005), membru în Comisia
consultativă de urbanism de pe lângă Consiliul
Municipal Bucureşti (din 2005), membru al gru-
pului „ARHITERRA – ONG” pe lângă „SIMETRIA”
(din 2007), membru în Comisia de atestare
a urbaniştilor cu drept de semnătură (RUR)
(din 2007). A fost distins cu premii ale Uniunii
Arhitecţilor din România (1980, 1987), Premiul
de arhitectură „C. Joja” (1993), Premiul de res-
tuarare (2005), Premiul Naţional pentru restau-
rare al Ministerului Culturii şi Cultelor (2007),
Premiul special de restaurare la Festivalul de res-
taurare de la Sibiu (2007). În 2002 a fost deco-
rat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de
Cavaler, iar în 2015 cu Ordinul Național „Serviciul
Credincios” în grad de Cavaler.
ȘORA, MIHAI
(7 noiembrie 1916,
Ianova, jud. Timiș
), filosof și
eseist
Membru de onoare – 24 octombrie 2012
Studii liceale (
Liceul „Constantin
Diaconovici-Loga
”) la
Timișoara
(1927–1934)
și universitare (Facultatea de Litere şi Filosofie)
la București (1934–1938). În 1939 a plecat la
Paris ca bursier al statului francez pentru a reali-
za o teză despre
La notion de la grâce chez Pascal
.
În iun. 1940 a fost nevoit să părăsească Parisul,
stabilindu-se la Grenoble (1940–1945). În anii
războiului a participat la mișcarea de rezisten-
ță din Franța. Între 1945 și 1948 a fost cerce-
tător stagiar la Centre National de la Recherche
Scientifique din Paris. Revenit în țară, în toam-
na anului 1948, a ocupat diferite funcții: refe-
rent de specialitate la la Serviciul de presă din
cadrul Ministerului de Externe (1948–1951),
șef de secție la Editura pentru limbi străine din
Institutul Român pentru Relațiile cu Străinătatea
(1951–1954), redactor-șef în compartimentul
„Moștenirea literară” din Editura de Stat pentru
Literatură și Artă (1954–1969), fiind unul din-
tre fondatorii noii serii BPT (Biblioteca pentru
toți), șef al Redacției de literatură-artă la Editura
Enciclopedică Română (1969–1970), apoi la
Direcția bibliotecilor din cadrul Ministerul
Învățământului (1970–1971). După 1989 a fost
ministru al Învățământului. Este fondator al
Grupului de Dialog Social și al Alianței Civice.
A colaborat la „Cronica”, „Familia”, „Ramuri”,
„România literară”, „Vatra”, „Viața Românească”,
„22” etc.
Este autorul volumelor:
Du dialogue in-
térieur. Fragment d᾽une anthropologie métaphy-
sique
(1947, trad. rom. 1995; ed. II, 2006);
Sarea
pământului. Cantată pe două voci despre rostul
poetic
(1978);
A fi, a face, a avea
(1985);
Eu & tu
& el & ea sau Dialogul generalizat
(1990, ed. II,
1995);
Firul ierbii
(1998);
Filosoficale. Filosofia