302 / 414
302
funcţionale şi analizei convexe în semimodule,
în special pentru mulţimile şi funcţiile max-plus
convexe şi max-min convexe. A obţinut carac-
terizări duale ale funcţiilor topicale cu ajutorul
funcţiilor conjugate şi a dat prima caracterizare
duală a funcţiilor subtopicale. Unele din rezulta-
tele sale sunt numite azi „teoreme ale lui Singer”
(teorema de prelungire extremală a funcţionale-
lor extremale, teorema de reprezentare integrală
a funcţionalelor liniare continue şi a aplicaţiilor
integrale în sens Grothendieck pe spaţiul funcţi-
ilor continue pe un spaţiu compact, formula de
dualitate Toland-Singer pentru minimizarea unei
diferenţe de funcţii ş.a.). A introdus o noţiune de
ortogonalitate în spaţii liniare normate, numită
azi „ortogonalitate Singer”, cu aplicaţii în studiul
celei mai bune aproximări. Rezultatele obţinute
în articolele şi monografiile sale au fost citate, fo-
losite şi dezvoltate în peste 150 de cărţi şi mono-
grafii şi în peste două mii de articole din reviste de
matematică şi alte ştiinţe, ca fizică matematică,
fizică cuantică, chimie cuantică, inginerie electri-
că şi electronică, automatică, neurologie ş.a., de
către peste 1 200 de autori, precum şi în mai mult
de 50 de teze de doctorat din străinătate. De ase-
menea, rezultatele sale au fost citate în enciclope-
dii, precum
Itogi nauki i tehniki
(Moscova, 1969,
1974),
Encyclopedic Dictionary of Mathematical
Sciences
(Massachusetts Institute of Technology
Press, 1977),
Encyclopaedia of Mathematical
Sciences
(Springer-Verlag, 1990, 1992),
Handbook
of Convex Geometry
(North-Holland, 1993),
Encyclopaedia of Mathematics and its Applications
(Cambridge University Press, 1991, 1994) ş.a.
Este editor la revistele „Numerical Functional
Analysis and Optimization” din S.U.A. (începând
de la primul număr, din 1979), „Optimization”
din Germania, „Revue d’Analyse Numérique et de
Théorie de l’Approximation” din Cluj-Napoca ş.a.
SLAVICI, IOAN
(18 ianuarie 1848,
Şiria, jud. Arad
– 17 august
1925, Crucea de Jos-Panciu, jud. Vrancea), scriitor
Membru corespondent – 22 martie 1882
A urmat clasele primare la
Şiria
, apoi
Liceul maghiar din Arad
, transferându-se ulte-
rior la
Liceul piarist din Timişoara
. După susţi-
nerea examenului de bacalaureat la Satu Mare,
s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta
(1868), devenind şi membru al societăţii stu-
denţilor români „Petru Maior”; a trecut apoi la
Facultatea de Drept din Viena, angajându-se, to-
todată, ca pedagog la Institutul ceh din Viena. În
1870 a fost ales preşedinte al societăţii „România
Jună”, pregătind, împreună cu Mihai Eminescu,
sărbătoarea de la Putna din 1871. Lipsa fondu-
rilor băneşti necesare studiului l-au făcut să se
angajeze în cancelaria unui avocat din Arad,
devenind şi colaborator al revistei „Gura satu-
lui”. După modelul „Junimii” de la Iaşi, a orga-
nizat la Arad un ciclu de „Prelecţiuni poporale”,
contribuind la răspândirea ideilor maioresciene.
Ajutat de societatea literară „Junimea”, a ple-
cat din nou la Viena, dar, îmbolnăvindu-se, s-a
văzut în imposibilitate de a-şi continua studiile.
În 1874 s-a aflat la Iaşi pentru scurtă vreme, ca
redactor la „Curierul de Iaşi”, în locul lui Mihai
Eminescu; în toamna anului 1874 s-a stabilit la
Bucureşti, fiind numit secretar al Comisiei pentru
colecţia „Hurmuzaki”, funcţie pe care a păstrat-o
timp de trei decenii, reuşind traducerea şi îngri-
jirea a 11 volume de documente în limba ger-
mană referitoare la istoria românilor. În 1875 a
fost numit profesor de filosofie la Liceul „Matei
Basarab” din Bucureşti, unde nu a stat decât un
an. În 1876 a devenit redactor la ziarul „Timpul”,
lucrând alături de Mihai Eminescu şi Ion Luca
Caragiale. În 1884 a plecat la Sibiu, fiind cel
dintâi director al „Tribunei”, primul cotidian al
românilor din Transilvania. Pentru atitudinea sa