296 / 414
296
a comportării cuptoarelor de inducţie fără fier;
în tehnica sudării electrice, a formulat cea dintâi
expresie a puterii necesare pentru sudarea în ca-
pete a barelor, folosită şi verificată la proiectarea
instalaţiei „Taurus” de sudare în linie în şinele de
cale ferată şi de tramvai; în tehnica aparatelor şi a
maşinilor electrice, a imaginat teorii mai precise
sau de valabilitate mai generală decât cele cunos-
cute privitoare la forţa şi cuplul din frânele elec-
trice de inducţie cu disc neferomagnetic şi fero-
magnetic, din ambreiajele de inducţie ş.a. Opera
sa ştiinţifică cuprinde peste 200 de lucrări, stu-
dii, rapoarte, comunicări, între care:
Transportul
energiei electrice şi curenţilor slabi
(1932);
Echipamentul electric al exploatărilor de
acetilenă
(1944);
Electricitatea şi magnetismul
(2 vol.,
1950–1951);
Bazele teoretice ale electrotehnicii
(2 vol., 1953–1954);
Introducere în fizica ato-
mică şi nucleară
(1956);
Mijloace matematice ale
electrotehnicii. Utilizarea mărimilor
complexe şi
a vectorilor în electrotehnică
(1958);
Teoria celor
mai simple scheme complete echivalente cu reţelele
electrice lineare în raport cu o latură a lor
(1964);
Metode de prognoză aplicate în energetică
(1971);
O teorie de câmp
structurală a unei clase de siste-
me lineare
(1972);
Perspectivele de dezvoltare a
energeticii
(1974);
Proiectarea hidrogeneratoare-
lor şi a motoarelor sincrone
(1980) ş.a. A coor-
donat
Lexiconul tehnic român
(7 vol. în prima
ediţie şi 19 vol. în ediţia a II-a), menit a stabili
limbajul românesc tehnic şi ştiinţific. Conceptele
privind învăţarea fizicii, electromagnetismului
şi electrotehnicii au constituit strategia pusă
la baza
Tratatului de electrotehnică.
Membru al
Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor
din România, al Academiei Saxone de Ştiinţe din
Leipzig, al Asociaţiei Americane pentru Progresul
Ştiinţei, al Academiei Lumii Latine din Paris, al
Comisiei Internaţionale de Electrotehnică. A fost
distins cu „Ordinul Muncii”, cls. I (1964).
ROȘU, COSTA
(30 martie 1947,
Torac, Serbia
), publicist,
bibliograf și folclorist, Serbia
Membru de onoare – 26 noiembrie 2015
A urmat Secția română a liceului „Borislav
Petrov Braca” din
Vârșeț
, după absolvirea căruia
a făcut studii de limbă și literatură română la
Zrenianin
, apoi de jurnalistică la Institutul
Iugoslav de Ziaristică din Belgrad (1967–1970).
Ca student, a făcut primele anchete de colectare
a folclorului literar în satele locuite de româ-
ni în
Banatul sârbesc
, pe care le-a publicat în
„Analele Societății de Limbă Română”, „Lumina”,
„Libertatea” și le-a prezentat în cadrul emisiuni-
lor „Panorama culturală” și „Viața satelor” ale
Postului de Radio Novi Sad. În primăvara anu-
lui 1969 a inițiat, împreună cu prof. Radu Flora,
înființarea Comisiei de Etnografie și Folclor din
cadrul Societății de Limbă Română, al cărei se-
cretar, apoi președinte, a devenit. În 1970 a in-
trat în jurnalistică, fiind ziarist la săptămânalul
„Libertatea” din Panciova, ulterior redactor-șef
al revistei „Tribuna tineretului” (1978–1986)
și al săptămânalului „Libertatea” (1987–1989),
al cărui redactor responsabil a devenit (2006–
2011). A fost inițiatorul și primul redactor al pu-
blicației de etnografie și folclor „Tradiția”, unica
publicație de etnografie și folclor în limba română
din Serbia. Între 1990 și 1995 a deținut funcția
de redactor responsabil al Editurii Societății de
Limba Română din Voivodina. Din 2008 este di-
rector al Institutului de Cultură al Românilor din
Voivodina. De numele său se leagă inițierea, în
1995, a simpozionului internațional „Banatul –
trecut istoric și cultural”, importantă manifestare
științifică internațională a românilor din Serbia.
Este autorul unei opere vaste concretizată în mo-
nografii, studii, cărți de istorie culturală, biblio-
grafii, lexicoane etc., între care:
Folclor literar,
premise și sinteze
(1975);
Begheiți (Torac). Pagini
din trecut și de azi
(1976, în colab.; în lb. sârbă