137 / 414
137
Aparatul SDM 132 era dotat cu traductoare seismice de acceleraţie de tip piezoelectric.
În trusele aparatului se aflau numai cabluri scurte de conexiune la traductori. Nu se puteau face
măsurători la distanţe mai mari de 5 m. Pentru cercetările solicitate erau necesare cabluri de
cel puţin 15-20 m lungime. Cu greu s-a reuşit să se realizeze un cablu de lungime potrivită prin
înădiri cu mufe special construite. Aparatul SDM 132 nu era livrat cu masa de etalonare. A trebuit
concepută şi realizată una proprie.
O staţie de măsură era compusă din aparatul SDM 132, un osciloscop Orion şi un aparat
de înregistrare vibrograme pe film Röntgen. Pe parcurs operaţia de înregistrare a vibraţiilor a
fost îmbunătăţită prin adaptarea unui aparat medical, cardiograf IOR, cu înregistrare pe hârtie
termosensibilă. Apoi, cu timpul, s-a trecut la oscilografele cu buclă tip 12-LS-1 şi 8-LS-1 şi la
înregistratoarele magnetice tip 7001 şi 7003 Bruel &Kjaer, obţinute din import prin Ministerul
Învățământului, în afara fondurilor repartizate catedrei.
Sprijinul acordat de Serviciul dotări din import din Ministerul Învățământului, pentru
înzestrarea Laboratorului de Vibraţii şi Vibropercuţii al Catedrei de Mecanică, a fost influenţat şi de
rezultatele cercetărilor experimentale obţinute în activitatea contractuală, cum se va arăta mai jos.
În anul 1970, un pod rulant de o construcţie specială: mono-grindă cu cărucior pe colţ,
proiectat de IPCMRT din Timişoara, executat de UMT, montat urgent la IMG-Bucureşti, trebu-
ia omologat prin efectuarea de probe de omologare. Echipa de la Timişoara, din Catedra de
Mecanică, cu aparatura necesară, s-a deplasat la Bucureşti cu microbusul „Laborator mobil de
vibraţii”. Probele s-au efectuat timp de 28 ore fără întrerupere. Un inginer de la IMG, care a
ajutat la măsurători a povestit unui vecin despre fapta colectivului. Vecinul era d-nul inginer Dinu
Săceanu de la serviciul import al Ministerului Învățământului. A doua zi, d-nul ing. Dan Juncu de
la acelaşi serviciu, l-a condus pe d-nul inginer Cioară Titus la depozitul de aparate al Ministerului
Învățământului de pe Splaiul Independenţei unde i-a oferit, la alegere, din aparatele cumpărate de
Ministerul Învățământului de la o expoziţie internaţională.
În legătură cu maşinile de ridicat şi transportat, până la urmă s-au strâns un număr mare
de înregistrări şi tema dată a putut fi rezolvată. Până în anul 1980 toate prototipurile proiectate
de ICPMRT din Timişoara au fost studiate şi testate pentru omologare cu ajutorul colectivului şi a
aparaturii Laboratorului de Vibraţii şi Vibropercuţii. La acea vreme studiile şi înregistrările au fost
deosebit de utile pentru proiectanţi.
Rezultatele cercetărilor au fost predate, prin mai multe protocoale, beneficiarului ICPMRT
din Timişoara. Dintre acestea se subliniază protocolul „
Studiul experimental al stărilor de tensiune şi
al mişcărilor vibratorii în elementele construcţiei metalice a podului rulant 12,5tf
x
15m
” (Gh. Silaş,
I. Nichita, I. Groşanu, N. Gheorghiu, O. Gligor, I. Feimer, T. Cioară) predat în anul 1969.
Studiul vibraţiilor structurilor componente ale centralelor electrice,
hidraulice şi eoliene
O colaborare de lungă durată, începută în anul 1968, a fost în legătură cu studiul dinamicii
echipamentelor hidroenergetice. Primele măsurători au fost făcute în colaborare cu ICPEHR Reşiţa,
filiala Timişoara şi se referă la blocurile automate de reglare a turaţiei la turbinele Kaplan de 178
MW de la Porţile de Fier. Apoi au urmat probele speciale privind determinarea constantelor de
timp ale regulatorului turbinei, determinarea caracteristicilor dinamice ale echipamentelor celor
trei porţi ale ecluzei precum şi depistarea cauzelor distrugerii structurii de rezistenţă a grătarului
rar ce deservea unul dintre grupuri. În acest din urmă caz trebuiau măsurate tensiuni în mediul
subacvatic.
S-au măsurat simultan o serie de parametri: turaţia hidroagregatului, presiuni în camera
spirală, în tubul de evacuare şi în circuitele hidraulice de acţionare ale aparatului director etc.
Nu s-a dispus de la început de traductoarele şi aparatele necesare. Au fost concepute, proiectate
şi realizate traductoare de presiune, de turaţie şi dispozitive de amplasare a lor pe echipamente-
le investigate etc. Ulterior, prin sprijinul Ministerului Învățământului, s-au primit şi traductoare
inductive de deplasare din import, pentru care atunci nu aveam posibilitatea construirii lor.