134 / 414
134
• „Contribuţii privind studiul dinamicii mişcărilor vibropercutante optime ale sistemelor
vibropercutante cu un grad de libertate”
(Gh.Silaş, A. Hegedus), publicată în Buletinul ştiinţific şi
tehnic al IP Timişoara, 16(30) din 1971.
În cele mai multe cazuri de sisteme vibropercutante studiate, cele două corpuri care se
ciocnesc se consideră că au mişcări particulare sau unul din corpuri este în repaus. Dar în unele
aplicaţii tehnice şi în numeroase aplicaţii practice se pune problema studiului unor cazuri mai
complexe de ciocnire a două corpuri, unul din ele găsindu-se, de exemplu, în cea mai generală
mişcare. Aşa cum rezultă din experienţă, în aceste cazuri prezintă o importanţă deosebită luarea
în considerare a efectului percuţiilor produse de forţele de frecare din zona comună de contact
dintre cele două corpuri în timpul ciocnirii. Această problemă este mai puţin studiată în literatura
de specialitate, iar în unele lucrări se ajunge la unele concluzii eronate, deoarece se aplică legile
ciocnirilor la corpuri cu deformaţii mari elasto-plastice, pentru care nu mai sunt valabile ipotezele
de calcul de la ciocnirile instantanee. Cercetătorii din Laboratorul de Vibraţii şi Vibropercuţii s-au
ocupat de mai mult timp cu unele aspecte ale acestei probleme şi au obţinut rezultate interesante
şi utile. Cazuri mai deosebite sunt cel al ciocnirii coplanare a unui corp şi cel al mişcării generale
a corpului. În toate situaţiile s-au stabilit condiţiile ca alunecarea relativă dintre corpuri să se
termine în prima sau a doua fază a ciocnirii dintre corpuri şi s-au determinat parametrii cinematici
ai distribuţiilor de viteze ale celor două corpuri la sfârşitul ciocnirii, influenţaţi şi de percuţiile
de frecare din decursul ciocnirii. În acest domeniu au fost comunicate şi publicate un număr de
şase articole, dintre care se evidenţiază: „
Efectul percutant al forţelor de frecare, în timpul ciocnirii
coplanare a unui corp
” (Gh. Silaş, I. Smicală), publicat în
„Studii şi cercetări de mecanică aplicată”
,
Ed. Academiei Române, Nr. 4, tom. 5 3, iulie-august, 1994.
Probleme matematice în studiul vibraţiilor şi vibropercuţiilor
structurilor mecanice
Profesorii Silaş Gh. şi Brîndeu L. au stabilit o metodă generală de studiu pentru sistemele
vibropercutante cu mai multe grade de libertate. Fiecărei cuple percutante i se asociază o funcţie a
legăturii unilaterale care reprezintă forma analitică de prezentare a cuplei. Folosirea funcţiei legăturii
unilaterale reprezintă un mod nou şi original de tratare, nemaiîntâlnit în literatură, ce permite discu-
tarea tuturor cazurilor posibile de mişcări ale sistemelor vibropercutante. Avantajul folosirii funcţiei
legăturii unilaterale constă şi în posibilitatea transpunerii analitice a problemei vibropercuţiilor,
astfel încât să se poată aplica oricare dintre metodele generale ale mecanicii analitice, ca de exemplu
metoda ecuaţiilor lui Lagrange. Folosind această metodă s-au studiat o serie de cazuri nemaiîntâlnite
în literatură, mai ales mişcări periodice cu ciocniri şi contact neinstantaneu, în cazul coeficientului de
restituire nul, sau cazul mişcării periodice a vibratorului simplu rezemat pe un limitator rigid.
În problema importantă a stabilităţii mişcărilor periodice ale sistemelor vibropercutante
s-a realizat o metodă nouă şi originală, aplicabilă oricărui sistem. În această metodă se folosesc
ecuaţiile în variaţii. După integrarea acestora, se deduc ecuaţiile în perturbaţii necesare găsirii
condiţiilor de stabilitate a mişcărilor periodice. Avantajul metodei constă în următoarele:
• se simplifică calculele pentru obţinerea ecuaţiilor în perturbaţii;
• simplificarea este şi mai evidentă pentru sistemele acţionate de forţe perturbatoare peri-
odice, însă nearmonice;
• metoda este aplicabilă şi sistemelor vibropercutante cu caracteristica elastică neliniară
între ciocniri, ceea ce nu se poate face prin nici una dintre metodele cunoscute;
• ecuaţiile necesare studiului stabilităţii se pot scrie independent de cunoaşterea legilor
mişcării periodice.
Cercetările şi rezultatele prezentate mai sus, precum şi alte studii în legătură cu sistemele
vibropercutante, sunt expuse în tratatul, „
Sisteme vibropercutante
” de autorii Silaş Gheorghe şi
Brîndeu Liviu, premiat în 1986 cu premiul „Traian Vuia” al Academiei Române.
La integrarea ecuaţiilor diferenţiale ce determină mişcarea neliniară a sistemului vibrant sau
vibropercutant, dificultăţi apar din cauza neliniarităţilor caracteristicilor elastice şi de amortizare. Pentru