131 / 414
131
proiecte PNCDI2, fiecare cu durata de 3 ani: „
Optimizarea înfăşurărilor hidrogeneratoarelor electrice
în vederea creşterii eficienţei energetice
” şi „
Optimizarea funcţionării hidrogeneratoarelor electrice
prin modernizarea sistemelor de excitaţie în vederea creşterii eficienţei energetice şi competitivităţii
lor
”. Peste 50% din fondurile obţinute au fost utilizate pentru dotarea laboratorului: echipamente
de calcul, sistem de achiziţie de date, aparate de măsură, scule electrice şi mecanice, mobilier de
birou, materiale consumabile, materiale documentare şi altele.
O parte din rezultatele activităţii de cercetare ştiinţifică obţinute de colectivul laboratorului
au fost valorificate prin publicare în reviste de specialitate, sau prezentate la sesiuni de comunicări
ştiinţifice, din ţară şi din străinătate. În perioada la care ne-am referit, au fost publicate 196 de
lucrări ştiinţifice, din care 66 în străinătate, respectiv 9 cărţi la edituri din ţară şi au fost obţinute
2 brevete de invenţie.
Orientarea imprimată preocupărilor din Laboratorul de Electromecanică – spre cercetarea
fundamentală, dar şi spre cea aplicativă – asigură pe termen lung condiţii de adaptare permanentă
la dinamica activităţii universitare şi de cercetare ştiinţifică din prezent.
LABORATORUL DE VIBRAŢII ŞI VIBROPERCUŢII
3
Scurt istoric
Cercetarea ştiinţifică în domeniul mecanicii teoretice şi aplicate îşi are începuturile la
Timişoara odată cu înfiinţarea în anul 1920 a Scolii Politehnice din Timişoara, printr-un decret
regal. Printre cadrele didactice ce au predat disciplina de mecanică la începuturile şcolii se eviden-
ţiază, în primul rând, Academicianul Victor Vâlcovici, rector al Școlii în intervalul 1921-1931.
Personalitate marcantă, specialist în mecanica teoretică, cu o pronunţată formaţie matematică,
a obţinut rezultate ştiinţifice remarcabile mai ales teoretice. Multe dintre acestea le-a obţinut în
perioada cât a funcţionat la Școala Politehnică din Timişoara.
Ceva mai târziu, (1939-1948) profesorul Mihail Ghermănescu, un alt specialist în mecanica
teoretică şi cu formaţie matematică, a predat mecanica şi a obţinut, în acelaşi timp, rezultate ştiin-
ţifice valoroase în acest domeniu.
Rezultatele ştiinţifice ale acestor doi mari cercetători, au contribuit la sporirea prestigiu-
lui Școlii Politehnice din Timişoara atât în ţară cât şi în străinătate.
Alte cadre didactice de predare a disciplinei de mecanică la diferite Facultăţi ale Școlii, până
la înfiinţarea catedrei de mecanică în anul 1957, au realizat lucrări științifice în cadrul Facultăţilor
respective, fără a exista o tematică unitară şi o coordonare a activităţii de cercetare ştiinţifică în
acest domeniu. Rezultatele obţinute au fost comunicate în sesiuni ştiinţifice organizate pe Scoală
sau pe Facultăţi.
Încă din această perioadă a existat o întrepătrundere a cercetării ştiinţifice din cadrul
Școlii Politehnice cu cercetarea ştiinţifică din cadrul unităţilor Academiei Române. Profesorul
Silaş Gheorghe a lucrat ca cercetător ştiinţific onorific din 1953 în cadrul Bazei din Timişoara
a Academiei Române. În 1955 a publicat în Gazeta matematică şi fizică seria A, nr. 8, lucrarea
„
Asupra unor teoreme din mecanică
”, în care se referă la mişcări ale unei particule cu acceleraţia
trecând printr-un punct fix.
3
După prof. dr. doc. ing. Gheorghe Silaş membru corespondent al Academiei Române
Prof. dr. doc. ing. Gheorghe
SILAŞ
,
membru corespondent al Academiei Române
Prof. dr. Vasile
MARINCA
,
membru corespondent al Academiei Române
Prof. dr. ing. Nicolae
HERIȘANU