128 / 414
128
profil, continuând modul simbiotic dinainte de 1990. În cadrul laboratorului care a început să
se înzestreze cu bază materială de cercetare proprie s-a stabilit o tematică orientată în parte pe
problemele la care s-a lucrat înainte de 1990, completându-se apoi cu tematică proprie.
Una din problemele continuate este cea a calculului de optimizare a maşinilor electrice
de inducţie care s-a adus sub o formă foarte apropiată de cea finală. Cu ajutorul programului se
poate determina maşina de inducţie cea mai economică prin identificarea ei dintr-un număr de
variante care poate să depăşească 1 milion. S-a adoptat criteriul de optimizare în care s-a luat în
considerare costul materialelor active şi costul pierderilor de energie pe toată durata de viaţă a
motorului. S-a obţinut astfel un instrument deosebit de util pentru cercetare şi pentru producţie.
Ca probleme legate de precedenta sunt: cea a determinării încălzirii unei maşini electrice
când se cunosc dimensiunile geometrice ale ei, pentru care s-a elaborat un program de calcul cu
ordinatorul electronic, renunţându-se la multe simplificări care nu se fac în mod obişnuit şi care
afectează rezultatul, precum şi cea a optimizării înfăşurărilor electrice în bare, utilizate în mod
curent la maşinile electrice de mare şi foarte mare putere, pentru care s-a elaborat de asemenea un
program de calcul aplicabil atât maşinilor de inducţie, cât şi celor sincrone, evidenţiindu-se prin
aceasta care este cel mai recomandabil mod de construcţie. Acest lucru a fost posibil ca urmare
a teoriei elaborate pentru calculul efectului pelicular pe baza unei ipoteze simplificatoare care
introduce o eroare a cărei valoare poate fi redusă oricât se doreşte în contul creşterii timpului de
calcul, problemă care pentru mijloacele actuale de calcul nu mai are importanţă. Lucrarea sinte-
tizatoare a teoriei „
Les pertes dans les enroulements des machines électriques a courant alternatif a
refroidessement direct”
a fost publicată în Rev. Roum. ser. Electr. Tom 30 (1994) nr.3. Pe baza teoriei
s-a elaborat un program de calcul adaptabil la diverse situaţii care pot avea loc la răcire directă sau
indirectă a înfăşurării.
În domeniul modelării maşinilor electrice s-a pus problema elaborării unor modele de câmp
sau modele combinate câmp – circuit, care să fie validate prin verificări experimentale şi utilizate
în analiza şi calculul maşinilor electrice. Rezultatele cercetărilor efectuate în această direcţie au
stat la baza elaborării, sub conducerea acad. Toma Dordea, a unei teze de doctorat cu titlul „
Model
neliniar al maşinii de inducţie adaptat problemelor de optimizare
” (ing. Gheorghe Madescu).
Maşina reactivă a fost studiată teoretic şi pe modele experimentale în mai multe variante
constructive: cu indus segmentat (tole axiale); cu un interstiţiu diametral; cu trei interstiţii; cu
fante ştanţate în tole. O parte din rezultatele obţinute sunt cuprinse în teza de doctorat „
Motor
sincron reactiv cu parametrii îmbunătăţiţi
” (ing. Ileana Torac).
Necesităţile practice privind perfecţionarea schemelor de control – comandă a motoarelor de
inducţie au impus reluarea cercetărilor din domeniul teoriei celor două axe şi aprofundarea unor aspec-
te legate de influenţa curenţilor omopolari. În acţionările electrice reglabile, regimul de funcţionare a
maşinii este caracterizat ca fiind un lanţ de procese tranzitorii, echivalent cu o alimentare nesimetrică a
maşinii. În astfel de condiţii, curenţii omopolari sunt permanent prezenţi şi trebuie luaţi în considerare.
La motoarele de inducţie cu înfăşurarea rotorică în bare (colivie turnată) numărul curenţilor omopolari
este egal cu numărul barelor, conform ecuaţiilor care au fost stabilite. S-au analizat şi alte situaţii
practice concrete, în care apar curenţi omopolari nenuli, au fost determinate valorile acestora şi au fost
calculate erorile care se fac prin neglijarea lor. Rezultatele acestor cercetări au scos în evidenţă nece-
sitatea considerării tuturor componentelor omopolare la determinarea curenţilor de fază, în special
în cazul maşinii de inducţie cu colivie în rotor, altfel erorile curente pot atinge valori de 30-50 %. Pe
această temă a fost susţinută conferinţa cu titlul „
Curenţii omopolari în teoria celor două axe
”. Ecuaţiile
stabilite reprezintă cea mai generală formă cunoscută a ecuaţiilor maşinilor electrice în cadrul teoriei
celor două axe şi trebuie utilizate sub această formă completă, cu considerarea tuturor componentelor
omopolare. Ele asigură baza teoretică pentru elaborarea unor scheme electrice de comandă mai simple,
ieftine şi fiabile, cu limite controlabile de variaţie a abaterilor.
O problemă foarte importantă care l-a preocupat de multă vreme pe acad. Toma Dordea a
fost găsirea unei soluţii de acţionare directă a boghiului de tramvai. În acest scop s-a organizat la
sediul Filialei din Timişoara a Academiei Române o şedinţă de lucru în care s-a iniţiat un proiect
de cercetare a unui sistem de acţionare electrică directă a osiei unui boghiu utilizat în construcţia
vagoanelor de tramvai.