121 / 350
120
Interesant este faptul că, după cucerirea Banatului, administraţia otomană a
inversat raportul existent anterior între crainici şi cnezi. Înaintea ocupaţiei otomane,
cnezii şi crainicii au depins din punctul de vedere al jurisdicţiei lor, de banul de
Caransebeş, Petru Petrovici
152
. Ordinul trimis în 1544 de Petru Petrovici comita-
tului Severin menţionează calitatea crainicilor de funcţionari aleşi dintre cnezi,
însărcinaţi cu aplicarea sentinţelor judecătoreşti şi cu încasarea impozitelor
153
.
În
vilayetul
Timişoara însă, s-a ajuns la subordonarea crainicilor faţă de
cnezi. De aceea odată cu înscrierea unor sate în condica de recensământ s-a
procedat la înregistrarea simultană a cnezilor şi crainicilor. În temeiul rezultatelor
recensământului din 1567, i s-a poruncit
defterdarului
de Timişoara la 27 martie
1568, să înregistreze cu scutirea aferentă de dări (
baştineleriyle mu’af olmak
) un
număr de 30 de cnezi şi crainici (
kuraynik
) provenind din satele
sandjakului
Timişoara, înscrise de curând în condica cea nouă (
defter-i cedîde
)
154
.
b. DISTRICTE ROMÂNEŞTI (
DISTRICTI VOLAHALES
)
ÎN VILAYETUL TIMIŞOARA
Supravieţuirea şi dezvoltarea instituţiei cnezilor, primicerilor şi crainicilor nu
reprezintă singura cale prin care autorităţile otomane au asigurat integrarea comuni-
tăţilor româneşti în sistemul administrativ local al
sandjakului
Timişoara (Tımışvar).
Din cercetarea condicii detaliate de recensământ (
defter-i mufassal
) nr. 579
155
rezultă că trei
districti volahales
: Fârdea (Thwerd, Twerd), Şudea (Şugya) şi Mănăştiur
(Monostor) din comitatul Timiş în funcţie, în ajunul cuceririi otomane au fost
preluate în vechile lor hotare şi transformate fiecare în parte în câte o
nahiye
, o
subdiviziune a
sandjakului
Timişoara. Şi aceasta în pofida faptului că în 1518
156
,
stările regatului ungar au încercat, în zadar, să le desfiinţeze. Numai înverşunarea
cu care comunităţile româneşti şi-au apărat privilegiile a silit stările să renunţe, în
cele din urmă, la adoptarea măsurii amintite. Mai mult, potrivit hotărârii noi a
stărilor regatului ungar, cele trei districte româneşti urmau să fie anexate comita-
tului Timiş, cu condiţia dovedirii apartenenţei lor anterioare la acest comitat
157
.
Lipsa oricărei referiri la drepturile şi privilegiile românilor (
adet-i Eflâk
sau
Eflâk kanunu
) din condica detaliată nr. 579 nu exclude în vreun fel supravieţuirea
de facto
a
districti volahales
ca structuri administrative româneşti păstrate de către
regalitatea ungară în virtutea unor raţiuni strategice
158
. Se ştie că districtele Fârdea,
152
Fr. Pesty,
A Szörényi Bánság és Szörény Vármegye története
, vol. I, Budapesta, 1877, p. 294.
153
S. Dragomir,
Câteva urme ale organizaţiei de stat slavo-române
, în „Dacoromania”, I,
1920, p. 151.
154
7. Numaralı Mühimme
..., vol. I, doc. nr. 1151, p. 549.
155
T. Halasi-Kun,
The Rumanians of the Districtus Volahalis Tverd
, p. 115–132; idem,
The Rumanians of districti Volahales Monostor...
, p. 251–306.
156
Şt. Pascu,
Voievodatul Transilvaniei
, vol. IV, Cluj-Napoca, 1989, p. 55–56.
157
Ibidem
.
158
Costin Feneşan,
Districtul românesc Mehadia la sfârşitul secolului al XIV-lea
, în „Banatica”,
5, 1979, p. 265–275; V. Achim,
O instituţie românească în Banatul medieval: adunările obşteşti din
districte
, în „Revista de Istorie”, 11, 2, 1988, p. 191–203.