Background Image
Previous Page  121 / 350 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 121 / 350 Next Page
Page Background

120

Interesant este faptul că, după cucerirea Banatului, administraţia otomană a

inversat raportul existent anterior între crainici şi cnezi. Înaintea ocupaţiei otomane,

cnezii şi crainicii au depins din punctul de vedere al jurisdicţiei lor, de banul de

Caransebeş, Petru Petrovici

152

. Ordinul trimis în 1544 de Petru Petrovici comita-

tului Severin menţionează calitatea crainicilor de funcţionari aleşi dintre cnezi,

însărcinaţi cu aplicarea sentinţelor judecătoreşti şi cu încasarea impozitelor

153

.

În

vilayetul

Timişoara însă, s-a ajuns la subordonarea crainicilor faţă de

cnezi. De aceea odată cu înscrierea unor sate în condica de recensământ s-a

procedat la înregistrarea simultană a cnezilor şi crainicilor. În temeiul rezultatelor

recensământului din 1567, i s-a poruncit

defterdarului

de Timişoara la 27 martie

1568, să înregistreze cu scutirea aferentă de dări (

baştineleriyle mu’af olmak

) un

număr de 30 de cnezi şi crainici (

kuraynik

) provenind din satele

sandjakului

Timişoara, înscrise de curând în condica cea nouă (

defter-i cedîde

)

154

.

b. DISTRICTE ROMÂNEŞTI (

DISTRICTI VOLAHALES

)

ÎN VILAYETUL TIMIŞOARA

Supravieţuirea şi dezvoltarea instituţiei cnezilor, primicerilor şi crainicilor nu

reprezintă singura cale prin care autorităţile otomane au asigurat integrarea comuni-

tăţilor româneşti în sistemul administrativ local al

sandjakului

Timişoara (Tımışvar).

Din cercetarea condicii detaliate de recensământ (

defter-i mufassal

) nr. 579

155

rezultă că trei

districti volahales

: Fârdea (Thwerd, Twerd), Şudea (Şugya) şi Mănăştiur

(Monostor) din comitatul Timiş în funcţie, în ajunul cuceririi otomane au fost

preluate în vechile lor hotare şi transformate fiecare în parte în câte o

nahiye

, o

subdiviziune a

sandjakului

Timişoara. Şi aceasta în pofida faptului că în 1518

156

,

stările regatului ungar au încercat, în zadar, să le desfiinţeze. Numai înverşunarea

cu care comunităţile româneşti şi-au apărat privilegiile a silit stările să renunţe, în

cele din urmă, la adoptarea măsurii amintite. Mai mult, potrivit hotărârii noi a

stărilor regatului ungar, cele trei districte româneşti urmau să fie anexate comita-

tului Timiş, cu condiţia dovedirii apartenenţei lor anterioare la acest comitat

157

.

Lipsa oricărei referiri la drepturile şi privilegiile românilor (

adet-i Eflâk

sau

Eflâk kanunu

) din condica detaliată nr. 579 nu exclude în vreun fel supravieţuirea

de facto

a

districti volahales

ca structuri administrative româneşti păstrate de către

regalitatea ungară în virtutea unor raţiuni strategice

158

. Se ştie că districtele Fârdea,

152

Fr. Pesty,

A Szörényi Bánság és Szörény Vármegye története

, vol. I, Budapesta, 1877, p. 294.

153

S. Dragomir,

Câteva urme ale organizaţiei de stat slavo-române

, în „Dacoromania”, I,

1920, p. 151.

154

7. Numaralı Mühimme

..., vol. I, doc. nr. 1151, p. 549.

155

T. Halasi-Kun,

The Rumanians of the Districtus Volahalis Tverd

, p. 115–132; idem,

The Rumanians of districti Volahales Monostor...

, p. 251–306.

156

Şt. Pascu,

Voievodatul Transilvaniei

, vol. IV, Cluj-Napoca, 1989, p. 55–56.

157

Ibidem

.

158

Costin Feneşan,

Districtul românesc Mehadia la sfârşitul secolului al XIV-lea

, în „Banatica”,

5, 1979, p. 265–275; V. Achim,

O instituţie românească în Banatul medieval: adunările obşteşti din

districte

, în „Revista de Istorie”, 11, 2, 1988, p. 191–203.