350 / 414
350
Sfântului Ioan Scărarul
, iar la 27 mai 1970 a
fost oaspetele Facultăţii evanghelice din cadrul
Universităţii Humbold (Berlin) unde a susţinut
prelegerea:
Episcopul şi misionarul Ulfila tradu-
cător al Bibliei
30
.
Activitatea teologică, ştiinţifică, cultu-
rală şi ecumenică a mitropolitului Nicolae
Corneanu este dublată de una la fel de bogată
pe plan pastoral-misionar, filantropic şi admi-
nistrativ-gospodăresc. Astfel, sub înţeleapta
arhipăstorire a ierarhului bănăţean au primit
darul hirotoniei sute de preoţi şi au fost înca-
draţi la parohie – înainte de 1989 – preoţi foşti
deţinuţi politici, au fost construite ori renovate
nenumărate biserici, unele monument istoric,
case parohiale, a fost reamenajată clădirea
Centrului eparhial, s-a construit o clădire nouă
pentru Seminarul Teologic de la Caransebeş
şi pentru tipografia eparhială, unde au fost
tipărite până în prezent valoroase cărţi din
domeniul teologiei şi nu numai, s-au înfiinţat
aşezăminte monahale şi s-au organizat colecţii
de artă veche bisericească (la Timişoara, Lugoj,
şi Reşiţa), au fost trimişi la studii teologice în
ţară şi în străinătate numeroşi tineri, a fost
înfiinţat Studioul de Radio „Învierea”, Liceul
teologic din Timişoara şi Facultatea de Teologie
de aici
31
şi s-a dezvoltat sectorul de asistenţă
socială al eparhiei, în cadrul căruia funcţio-
nează azi cantine sociale, aşezăminte pentru
persoane traficate şi copii seropozitivi, case de
tip familial etc.
Datorită acestor multiple realizări,
Mitropolitul Nicolae Corneanu a fost ales
membru de onoare al Academiei Române, la
10 noiembrie 1992, în acelaşi an devenind şi
membru al Uniunii Scriitorilor din România.
De asemenea, i s-a acordat titlul de
Doctor
Honoris Causa
de către Institutul Protestant
din Cluj-Napoca (1978), Universitatea „Aurel
Vlaicu” din Arad (2003), Universitatea de
Medicină şi Farmacie din Timişoara (2003),
Universitatea de Ştiinţe Agricole a Banatului
(2003) şi Universitatea de Vest din Timişoara
(2003), fiind totodată şi preşedinte de onoa-
re a nume-roase fundaţii şi societăţi. Oraşele
bănăţene: Timişoara, Lugoj şi Caransebeş i-au
conferit titlul de „cetăţean de onoare”, iar
Grupul pentru Dialog Social i-au oferit premiul
„pentru întreaga viaţă închinată adevărului,
dreptăţii şi libertăţii” (1997). În anul 2000 i se
conferă ordinul naţional „Pentru Merit” în grad
de Mare Cruce al Preşedinţiei României, iar în
anul 2005 a fost nominalizat de Departamentul
de Stat S.U.A. ca „personalitate de excepţie a
României contemporane”.
Cu ocazia împlinirii vârstei de 80 și
90 de ani l-am sărbătorit în cadrul Filialei
Timișoara a Academiei Române, prilej cu care
s-au prezentat următoarele
32
:
„În 21 noiembrie 2013 ÎPS dr. Nicolae
Corneanu a împlinit 90 de ani, din care peste ju-
mătate de secol dăruiţi arhipăstoririi Mitropoliei
Banatului şi Caransebeşului şi 70 de ani neîn-
trerupţi de slujire a bisericii ortodoxe, precizând
faptul că tânărul student în teologie a fost hiro-
tonosit diacon celibatar în anul 1943, de către
episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului în
biserica parohiei Obreja. Într-un cuvânt, putem
spune, o viaţă pentru o credinţă şi o slujire.
Acum, când privim înapoi, acum, când cu în-
cuviinţarea ÎPS Nicolae, încercăm, cu admiraţie
să privim în oglinda preagenerosului său suflet,
avem revelaţia unui om al credinţei şi al bisericii,
unui pământean, creat de Dumnezeu după chipul
şi asemănarea Sa şi în slujba Sa şi a credincioşi-
lor săi.
Am mai scris şi cu alte prilejuri, dar repet
şi acum, la 4 martie 1962, student fiind, parti-
cipând la slujba de întronizare a Preasfinţitului
Episcop ca Mitropolit al Banatului de către
Patriarhul Justinian Marina, moment în care
l-am văzut prima dată pe Înaltul Nicolae, cu figu-
ra-i distinsă, caldă, calmă, blândă, de o frumuse-
ţe spirituală greu de imaginat, am trăit revelaţia
pogorârii din ceruri. Iar atunci când, peste ani,
am văzut prima dată Capela Sixtină la Vatican,
gândul m-a dus la mitropolitul nostru. Am vă-
zut în lumina chipului lui Dumnezeu pictat de
Michelangelo în Geneză, un chip uman frumos,
luminos, de o bunătate de nemăsurat, lumina
Înalt Preasfinţitului Mitropolit Nicolae. Şi dacă
nu ar fi trecut peste 500 de ani din momentul
pictării Capelei Sixtine, eram tentat să cred că
Michelangelo l-a avut în minte, în momentul re-
alizării operei sale, pe mitropolitul nostru.
Cu privire la activitatea de om al cetăţii,
trebuie să subliniem curajul, spiritul de toleran-
ţă şi echilibru, totodată referitor la rezolvarea
raporturilor dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica
Greco-Catolică, pe de o parte, şi raporturilor
generale interconfesionale din Timişoara şi
din Banat şi exemplu de urmat pentru ceilalţi
ierarhi din România. Prin înţelepciunea sa pro-
verbială, înaltul echilibru interior, înţelegerea
creştină a aproapelui, toleranţa şi capacitatea