349 / 414
349
culte şi a dialogului permanent cu toate confe-
siunile creştine din Banat şi cu comunitatea
izraelită. Ierarhul bănăţean promovează, de
peste patruzeci de ani, un ecumenism practic
bazat pe întâlniri de rugăciune şi pe organiza-
rea de către reprezentanţii tuturor confesiuni-
lor a unor acţiuni comune menite să promoveze
cunoaşterea şi mărturisirea Evangheliei în ziua
de azi. Autoritatea şi competenţa sa în acest
domeniu sunt confirmate de participarea la
numeroase întruniri teologice şi cu caracter
ecumenic în ţară şi în străinătate
24
, prilej cu
care a prezentat diferite prelegeri, comunicări
şi referate publicate în revistele de speciali-
tate de peste hotare
25
. Astfel, în anul 1961 a
participat la lucrările Adunării Generale a
Conferinţei creştine pentru pace cu sediul la
Praga şi la Simpozionul Internaţional
Căutarea
păcii dincolo de diferenţele ideologice
(1980),
iar între anii 1978-1981 a activat ca membru
în Comitetul central al Consiliului Ecumenic
al Bisericilor. Înalt Prea Sfinţia Sa a fost ales
apoi vicepreşedinte al Conferinţei creştine
pentru pace, membru în Comitetul de muncă
şi participant la toate adunările generale ale
acestei organizaţii, a luat parte la cea de-a IV-a
Adunare generală a Consiliului ecumenic al
Bisericilor (Upsala, iulie 1968), unde a prezen-
tat un comentariu pe marginea conferinţei dr.
Visser
’
t Hooft:
Mandatul mişcării ecumenice
.
De asemenea, după Adunarea generală ce a
avut loc la Nairobi (1975) devine membru al
Comisiei Bisericilor pentru afaceri internaţio-
nale (CEAI) şi după 1977 activează ca membru
în Comitetul central al acesteia. Pe aceeaşi linie
a contactelor ecumenice se înscrie colaborarea
sa cu Institutul ecumenic „Pro Oriente” de la
Viena, unde a susţinut, de asemenea mai multe
comunicări, precum şi participarea la comi-
siile de dialog internaţional ortodox-catolic şi
ortodox-luteran. Importantele sale contribuţii
în domeniul ecumenismului au fost publica-
te, împreună cu alte materiale, în volumul
Quo vadis? Studii, note şi comentarii teologice
,
Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1990.
Două din secţiunile volumului menţionat,
Bisericile creştine şi ecumenismul
(pp.105-
120) şi
Terminologia ecumenistă
(pp.123-162)
sunt, de altfel, rodul participărilor la diferite
„întruniri panor-todoxe, la comisiile de dialog
inter-bisericesc sau inter-religios, la diferite
congrese, conferinţe, colocvii şi simpozioane”
26
şi evidenţiază „necesitatea dialogului dintre
marile religii ale lumii, conjugarea eforturilor
aderenţilor lor în scopul sprijinirii năzuin-ţelor
de mai bine ale umanităţii”
27
. Pe lângă aceasta,
mitropolitul Nicolae Corneanu promovează, în
materialele publicate, „o perspectivă ecumeni-
că moderată, dar temeinică, bazată pe o viziu-
ne realistă asupra restaurării unităţii Bisericii”,
„[…] contribuţia sa în domeniul ecumenologiei
reprezentând, indiscutabil, una dintre cele mai
importante creaţii româneşti în domeniu, care
poate constitui, pentru generaţiile actuale şi
viitoare de teologi, o zestre de mare valoare”
28
.
Pe această linie a ecume-nismului practic se
înscrie, de altfel, şi iniţiativa mitropolitului
Nicolae Corneanu de a retroceda – după 1990 –
Bisericii Greco-Catolice lăcaşurile de cult din
Arhiepiscopia Timişoarei, care i-au aparţinut
până în anul 1948.
Înalt Prea Sfinţia Sa a răspuns o anumi-
tă perioadă de timp, în calitate de exarh, de
comunităţile ortodoxe române de peste hota-
re, vizitând de mai multe ori Statele Unite ale
Americii şi Canada (1979), parohiile româneşti
din Australia şi Noua Zeelandă (1984) şi paro-
hiile din Europa Occidentală. De asemenea, în
perioada aprilie-iunie 1967 a fost locţiitor de
mitropolit al Ardealului, iar din octombrie 1977
şi până în aprilie 1978 locţiitor de mitropolit al
Olteniei. În câteva rânduri a suplinit Episcopia
Aradului şi pe cea a Caransebeşului, reactivată
prin ostenelile Înalt Prea Sfinţiei Sale în anul
1994. Tot Înalt Prea Sfinţia Sa a arhipăstorit
apoi pe fraţii români trăitori în Banatul sârbesc,
pe care i-a vizitat de nenumărate ori, îngri-
jindu-se totodată de înfiinţarea Epuscopiilor
ortodoxe pentru românii din Serbia şi Ungaria,
sufragane Mitropoliei Banatului.
Contribuţia sa remarcabilă la mişca-
rea ecumenică modernă şi mai ales articolele,
studiile, traducerile şi comunicările ştiinţifice
publicate în ţară şi în străinătate îl situează pe
„eruditul ierarh bănăţean”
29
în rândul teologi-
lor, savanţilor şi ecumeniştilor de talie interna-
ţională, cercetările sale în domeniul literaturii
şi spiritualităţii patristice fiind răsplătite prin
alegerea camembrual „Asociaţiei Internaţionale
de Studii Patristice” din Paris. În urma activi-
tăţii sale ştiinţifice a fost invitat, împreună cu
preotul profesor Ioan G. Coman, la cel de-al
IV-lea Congres Internaţional de Studii Patristice
de la Oxford (16-21 septembrie 1963), unde
a prezentat comunicarea:
Contribuţia traducă-
torilor români la răspândirea operei „Scara” a