355 / 414
355
ACADEMICIANUL
PĂUN ION OTIMAN
1, 2
Omul.
Cărturarul bănăţean, Păun Ion
Otiman, descinde, ca formaţie şi mentalitate,
din tradiţiile intelectuale ale Banatului, având
în permanență îndreptată atenția către toate
problemele societății românești de azi. În
vălmăşagul evenimentelor ce au urmat după
decembrie 1989, în care oamenii, cuprinşi de o
inexplicabilă furie, par mai doritori să lovească
decât să înţeleagă şi mai grăbiţi să distrugă
decât să construiască, P.I. Otiman a considerat
că poate să aducă puţină lumină, în special în
rezolvarea problemelor rurale, în care esenţială
rămâne chestiunea oamenilor de la ţară.
P.I. Otiman, cu înfăţişarea sa masivă,
mişcările de om dintr-un neam care s-a clin-
tit doar în ritmul larg şi rar al anotimpurilor,
cu privirea lui caldă, vocea catifelată şi vorba
plină de înţelepciune, e un om care aparţine
ruralului, motiv care l-a determinat să-și dedice
viața întreagă problematicii satului românesc.
Ţinuta, sobrietatea, eleganţa vestimentară,
zâmbetul cald, prietenos, pe care-l aduce celor
cărora se adresează în semn de bună ziua, de
plăcere a reîntâlnirii, acesta este omul, Păun
Ion Otiman.
Dascăl de omenie şi de înţelepciune,
P.I. Otiman, prin trăsăturile sale fundamentale
de caracter și comportament, l-au făcut să fie
îngăduitor, cu sufletul deschis, familiar, văzân-
du-și însă cu perseverență de propriul drum.
Astfel, P.I. Otiman apare ca o personalitate
complexă, frământat de multe probleme ale
epocii, la care caută să dea răspunsuri limpezi
şi convingătoare, ceea ce-l face un adevărat
exponent al societăţii de azi.
Profesorul – rectorul.
Prezentarea
activităţii profesorului P.I. Otiman ca rector
trebuie să înceapă de la
câteva mari proiecte
pe care le-a conceput şi, în mare parte, le-a
pus în operă în domeniul universitar.
Dar,
aceste realizări cel mai bine pot fi prezentate
Acad. Valeriu D. Cotea,
Prof.dr.Vasile Goșa
chiar de autorul lor, preluate dintr-o carte de
referinţă a rectorului P.I. Otiman
3
:
„În ziua
de 10 ianuarie 1990, zi în care se mai auzeau
împuşcături răzleţe în Timişoara, prin votul
exprimat democratic prima dată în comunitatea
noastră universitară, după alungarea Regelui
Mihai în anul 1947 de către comunişti, profe-
sorii şi studenţii mi-au încredinţat mandatul de
rector al universităţii. Puţini dintre noi, la acea
dată, în iureşul evenimentelor contradictorii ce
se desfăşurau, aveam să anticipăm complexita-
tea perioadei de reformă a învăţământului şi a
universităţii noastre. La scurt timp după acest
moment, atunci când puteam număra pe degete
colegii care au avut curajul să-şi exprime liber,
deschis opiniile, mai cu seamă dacă acestea conţi-
neau evidente componente de gândire civică sau
liberală, am aşternut pe hârtie concepţia mea cu
privire la restructurarea generală a agriculturii,
a învăţământului superior agronomic şi a cerce-
tării ştiinţifice agricole, într-o scrisoare adresată
miniştrilor de atunci ai învăţământului şi agri-
culturii”
4
.
Agronomia timişoreană a fost cea dintâi
instituţie de învăţământ superior din România
care a adoptat, imediat după 1989, statutul de
universitate. Această decizie a avut consecinţe
favorabile cu privire la aderarea universității
pe care a condus-o în programele europene,
în primul rând PHARE şi TEMPUS, precum