311 / 414
311
nanoparticles, pH-dependent colloidal stability
and salt tolerance
(2013, în colab.);
Volume frac-
tion
dependent magnetic behavior of ferrofluids
for rotating seal applications
(2013, în colab.);
Three-dimensional
microstructural investigation
of high magnetization nano-micro composite fluids
using X-ray microcomputed tomography
(2014, în
colab.);
Yield stress and flow behavior of concen-
trated ferrofluid-based magnetorheological fluids:
the influence of composition
(2014, în colab.);
Magnetic microgels for drug targeting applicati-
ons: Physical–chemical properties and cytotoxicity
evaluation
(2015, în colab.);
Magnetic microgels,
a promising candidate for enhanced magnetic
adsorbent particles in bioseparation: synthesis,
physico-chemical characterization and separation
performance
(2015, în colab.) ș.a. Membru al
Academiei Europene de Științe și Arte cu sediul
la Salzburg (din 1992), membru al Comitetului
director internațional al fluidelor magnetice,
reprezentant al comunității științifice de special-
itate din România (din 1993). A fost distins cu
Premiul „Dragomir Hurmuzescu” al Academiei
Române (1984).
VUIA, TRAIAN
(17 august 1872,
Surducu Mic, jud. Timiş
–
3 septembrie 1950, Bucureşti), constructor de
avioane şi motoare, inventator
Membru de onoare – 27 mai 1946
Studii liceale la
Lugoj
şi superioare
(Şcoala Politehnică şi Facultatea de Drept) la
Budapesta. În 1910 şi-a luat doctoratul în ştiinţe
juridice cu dizertaţia
Militarism şi industrialism,
regimul de
Status şi de Contractus.
Pasionat de
tehnică, a construit macheta unui „aeroplan au-
tomobil”. În 1902 a plecat la Paris pentru a studia
problema zborului mecanic, adresând Academiei
de Ştiinţe a Franţei un memoriu în care îşi
prezenta invenţia (
Proiect de aeroplan-automobil
,
1903). În 1905 a reuşit să construiască avionul
său „Vuia I”, denumit şi „Liliacul”: un monoplan
uşor, cu o elice tractivă şi aripi de pânză pliabile,
trenul de aterizare fiind alcătuit dintr-un cărucior
cu roţi pneumatice. La 18 mart. 1906, pe terenul
de la Montesson, a efectuat epocalul său zbor, fi-
ind primul în lume care a construit şi a zburat cu
un avion mai greu decât aerul, aparatul decolând
exclusiv prin forţa motorului. A realizat prima
aripă de avion cu incidenţă variabilă în zbor; a
susţinut şi a aplicat la aparatul său principiul
unei singure elice tractive; a construit primul ae-
roplan cu aripi pliante. Ulterior, a construit şi a
experimentat noi tipuri de avioane perfecţionate,
între care „Vuia II”, cu aripi pliabile, prevăzut cu
motor „Antoinette” de 25 CP, pe care l-a expus
la primul Salon aeronautic de la Paris; a reali-
zat două tipuri de elicoptere (în 1918 şi 1921),
cu aripi rotative, cârmă de direcţie şi stabilizator
orizontal, pe care le-a experimentat pe aerodro-
mul de la Juvissy şi Issy-les Moulineaux. A reuşit,
în cursul cercetărilor sale, să-şi înscrie numele
pe o altă mare invenţie: generatorul cu aburi cu
combustie internă şi ardere catalitică de concep-
ţie proprie (1925), ideea sa găsindu-şi ulterior
aplicare în construcţia centralelor termice. În
anii Războiului de Reîntregire Naţională (1916–
1918) a militat pentru desăvârşirea statului naţi-
onal unitar român, organizând la Paris Comitetul
Naţional al Românilor din Transilvania, care a
editat revista „La Transylvanie”, în paginile că-
reia a publicat numeroase articole. În anii celui
de-al Doilea Război Mondial a fost ales preşedin-
te al primului comitet legal al Fontului Naţional
Român, a publicat articole în „La Roumanie
Libre”, militând pentru eliberarea nord-vestului
Transilvaniei, răpit în urma dictatului de la Viena
din 1940 şi revenirea acestei regiuni la România.