365 / 530
364
În secolul al V-lea Imperiul Roman se prăbuşeşte printr-o decădere profundă,
oraşele dispar, între ruinele lor se află o populaţie sărăcită, care locuia în bordeie.
Cu mult timp în urmă, H. v. Petrikovits, un analist riguros al acestor fenomene
romane târzii făcând o comparaţie între aşezările urbane de pe Rin şi Dunărea
mijlocie din secolul al V-lea, observa dispariţia, practic, a civilizaţiei urbane
1889
.
Pentru arealul Dunării de Jos în care se include şi Banatul antic până în vremea lui
Iustinian (527–565) informaţiile arheologice, literare sunt extrem de puţine şi greu
de reconstituit.
Revenind la perioada propusă spre analiză, cea a secolelor III–IV se cuvine a
remarca
şansa
oferită de istorie prin care mutarea centrului de greutate a Imperiului
Roman, în noua Capitala a Imperiului de la Constantinopol. Ca urmare a acestui
fapt, spaţiul nord-dunărean indiferent de întinderea sa (respectiv fosta provincie Dacia,
arealul estic şi vestic din afara ei) constituia primul teritoriu din afara frontierelor
sale, la cca. 480 km
1890
de Capitala romană. Aceasta trebuia apărată şi din această
cauză orice mişcări barbare în spaţiul nord-dunărean aveau să fie neutralizate şi
controlate cu atenţie.
Secolul IV
cu toate vicisitudinile vremurilor provocate de tăvălugul barbar a
avut o importanţa majoră în menţinerea limbii latine şi mai ales în creştinarea în
limba latină a teritoriilor amintite. El a prelungit
romanizarea
sub diferite aspecte
cu încă un veac!
1889
v. Petrikovits 1983, p. 225–246.
1890
Distanţa stabilită pe hartă între Constantinopol şi podul de la
Oescus–Sucidava
(după
Google Earth
).