362 / 414
362
electronic, devenind astfel utile pentru progra-
marea producţiei în agricultură
11
.
Având în vedere saltul realizat de
ştiinţele „adiacente” disciplinelor tehnologice,
economico-organizatorice şi de conducere ale
căror tehnici şi metode sunt intrate în portofo-
liul metodologic al specialiştilor din agricultură,
precum şi experienţa în domeniu de 20 de ani,
I.P. Otiman a elaborat lucrarea „Optimizarea
producţiei agricole”
12
.
Partea cea mai extinsă a cărţii cuprinde
elemente de noutate a tehnologiilor în cultu-
rile de câmp. Originalitatea lucrării constă în
algoritmizarea secvenţială a tehnologiilor,
modelarea matematică a secvenţelor tehnologi-
ce şi elaborarea schemelor logice ale acestora.
în acest fel lucrarea pune bazele optimizării
tehnologice de producţie cu ajutorul calcula-
toarelor electronice. De altfel, mare parte din
problemele prezentate teoretic în această carte
şi-au găsit aplicabilitatea practică într-o serie de
lucrări contractate de diferiţi agenţi economici
din agricultură. Lucrarea a fost favorabil apre-
ciată în literatura ştiinţifică din ţară şi străină-
tate, fiind distinsă cu premiul
Ion Ionescu de
la Brad
al Academiei Române
pe anul 1990.
În dorinţa de a defini calea de urmat în
dezvoltarea agriculturii româneşti după eveni-
mentele din 1989, P.I. Otiman face o amplă
analiză a evoluţiei agriculturii româneşti
13
.
Pentru a crea o bază ştiinţifică propune-
rilor de restructurare şi dezvoltare a agriculturii
româneşti după decembrie 1989, P.I. Otiman
face o amplă analiză a situaţiei agriculturii
vest-europene după război, în contextul pieţei
comune, respectiv a politicii agricole comunita-
re, caracteristicile agriculturilor vest-europene,
structurile agroalimentare în ţările cu econo-
mie de piaţă cu referire specială la Germania,
Franţa şi ţările mediteraneene – Italia, Grecia,
Spania, Portugalia
14
. În definirea modului de
restructurare a agriculturii României după
1989, P.I. Otiman analizează resursele funci-
are, resursele umane, ameliorarea regimului
juridic al proprietăţii, sprijinirea agricultorilor,
creditul agricol, demonopolizarea activităţilor
comerciale şi de servicii în agricultură, deblo-
carea financiară, ameliorarea activităţii banca-
re, restructurarea administraţiei şi asistenţei
(consultanţă) tehnico-economice agricole,
strategia învăţământului şi cercetării ştiinţifice
agricole româneşti, restructurarea profesională
şi sindicală a agricultorilor, politici agricole
guvernamentale
15
. Această analiză îi permite
lui P.I. Otiman să concluzioneze că
„în judeca-
rea corectă a poziţiei noastre faţă de agricultura
viitoare a României, trebuie să pornim de la
aprecierea corectă a spaţiului cultural, economic
şi geografic căruia aparţinem. În starea jalnică
actuală, efortul reconstrucţiei, şi mai cu seamă al
renaşterii spaţiului rural românesc, este imens.
Dar nici un efort nu va fi prea greu, prea costi-
sitor, pentru ca refăcând agricultura, ţăranul şi
satul românesc se reface ţara şi renaşte naţiunea
română.”
Este convins că
„avem o datorie sfântă
faţă de ţăranul român. Să-l ajutăm să-şi reclă-
dească ferma, încet, cu trudă şi migală, să-şi
lucreze pământul, cu asigurarea că între ţăran
şi pământ trebuie să fie o legătură sfântă. Unul
fără de altul nu pot să existe, iar fără ţăran şi
pământ laolaltă noi toţi nu vom putea exista”
16
.
Subliniem, opinia lui P.I. Otiman, care
este una sigură, la acel timp,
„România trebu-
ie să opteze pentru proprietatea şi exploataţia
privat-familială în ferme de tip vest-european,
întreaga strategie legislativă şi întreaga politică
guvernamentală trebuie axată pe acest obiectiv.
Toate legile cu impact agricol trebuie să favorize-
ze, să stimuleze şi să sprijine dezvoltarea fermei
privat-familiale”
17
. De fapt, lucrarea reprezintă
o sinteză a concepţiilor autorului cu privire la
restructurarea agriculturii româneşti în condiţi-
ile tranziţiei la economia de piaţă şi la o societa-
te democratică. Studiul critic comparativ relevă
gradul înalt de profitabilitate şi productivitate
al fermelor (întreprinderilor) agricole privat
familiale.
Cartea
Dezvoltarea rurală în România
,
editată în anul 1997, cuprinde trei părţi distinc-
te: a) conceptul de spaţiu rural şi caracteristici-
le sale; b) evoluţia spaţiului rural în Europa şi
în România; c) proiecţii de dezvoltare durabilă
în spaţiul rural al României. Dezvoltarea rurală
a României reprezintă o sinteză a cercetărilor
întreprinse în domeniu, o încercare de tratare a
complexităţii problematicii legate de politicile
de dezvoltare echilibrată şi durabilă, în favoa-
rea, în sprijinul omului, pentru ameliorarea
condiţiilor sale de viaţă, pentru sporirea atrac-
ţiei tineretului de orice profesiune către ceea ce
se numeşte viaţa la ţară.
Cunoaşterea, cercetarea, ameliorarea
şi dezvoltarea spaţiului rural sunt activităţi
complexe de importanţă vitală pentru o ţară
atât prin dimensiunea spaţiului rural, exprimată