363 / 414
363
prin suprafaţa deţinută, cât şi prin ponderea
populaţiei ocupate în activităţi productive, de
servicii social-culturale, de habitat şi de turism.
Carta europeană a spaţiului rural apreciază
că teritoriul rural al Europei reprezintă 85%
din suprafaţa sa totală şi afectează, direct sau
indirect, mai mult de jumătate din populaţia
europeană. In multe ţări europene se afirmă că
ruralul, cu tot ce aparţine acestei noţiuni: popu-
laţie, sate, cultură, tradiţii, istorie, viaţă econo-
mică şi socială, peisagii etc., constituie cartea de
vizită a ţării, identitatea lor naţională.
Revigorarea, reactivarea cercetărilor în
domeniul dezvoltării spaţiului rural sunt impuse
prerogativele timpului pe care-l traversăm, de
apariţia unor procese cu efecte negative asupra
stării de ansamblu a ruralului. În România,
această chestiune se pune cu mai multă acuitate
dacă luăm în considerare şi perioada de jumăta-
te de secol în care s-au produs grave distorsiuni
în starea de normalitate economică şi socială.
Cu toate inconsecvenţele manifestate
în perioada de după Decembrie 1989, indubi-
tabil România şi-a exprimat opţiunea clară de
integrare în structurile economice europene.
Cu alte cuvinte, România trebuie să-şi adapteze
structurile economice, agrare şi rurale la cele
din Uniunea Europeană. Referitor la dezvolta-
rea spaţiului rural, România trebuie să adopte
o nouă filosofie de evoluţie. Conform acestei
noi filosofii, spaţiul rural în Europa Constituie
un spaţiu peisager preţios, fruct al unei lungi
istorii şi a cărui salvare este o vie preocupare
pentru societate. Spaţiul rural îşi poate îndeplini
funcţiile de aprovizionare, de destindere şi de
echilibru, dintre cele mai dorite în societate,
doar dacă rămâne un spaţiu de viaţă atrăgător şi
original, dotat cu o bună infrastructură, o agri-
cultură şi o silvicultură viabile, condiţii locale