34
vitatea noastră de zi
cu zi, în laboratoarele
ştiinţifice, atelierele
de creaţie, concreti-
zată în rezultate, idei,
puncte de vedere,
dacă acestea rămân
numai în mediul
ştiinţific, în reviste,
cărţi şi tratate ori vor
fi prezentate numai
studenţilor la cursuri
sau numai în reuniu-
nile științifice, pentru
societatea româneas-
că nu este suficient,
deoarece decidenţii
majori din spaţiul
politic sau public nu
ajung la acestea ori le
ignoră, necunoscân-
du-le. Suntem conşti-
enţi, de asemenea,
că avem obligaţia de
a sensibiliza societa-
tea civilă cu privire
la părerile noastre.
Trebuie să ne asumăm
o mai pregnantă
prezenţă, ca factor de
coagulare şi direcţio-
nare, într-un mediu,
de cele mai multe ori
turbulent, dominat,
nu în puţine locuri şi
cazuri, de tendinţe
şi acţiuni mediocre,
lipsite de profesiona-
lism şi convergenţă. În
acelaşi timp, suntem
conştienţi de responsabilitatea noastră faţă de viitorul generaţiilor pentru care ne-am dedicat şi
ne dedicăm, cărora trebuie să le spunem răspicat părerile şi ideile noastre fundamentate ştiinţific
şi echidistante politic, cu referire la marile probleme ale ţării, indiferent că acestea convin sau nu
celor care, vremelnic, conduc treburile publice. Considerăm că, în acest fel, comunitatea academică
şi universitară timişoreană va obţine o poziţie mai vizibilă, mai percutantă şi, de ce nu, îşi va întări
calitatea de arbitru judecător în multe din problemele fundamentale ale societăţii româneşti.
Un moment important de revenire la normalitatea vieții academice din România, l-a repre-
zentat anul 2007, Adunarea generală a Academiei Române, cu o imensă majoritate a membrilor
săi, invitându-l pe Majestatea Sa Regele Mihai I în rândurile sale. Regele Mihai, a fost protector şi
preşedinte de onoare al Academiei Române (6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947. Regele Mihai
a rostit în Aula Magna a Academiei Române în ziua de 8 aprilie 2008, următoarele:
„La aniversarea
Academiei, se înfăptuieşte o reparaţie istorică, prin reluarea legăturii dintre Regalitate şi Academie.
Mă bucur că, peste vicisitudinile timpului, atât Casa Regală, cât şi instituţia academică au rezistat,
Foaierul înainte de recondiționare




