38
ansamblul Universitate - Academie a fost realizat. În perioada 1956-1958 s-a pus la dispoziţia
Bazei de Cercetări o clădire pentru activitatea științifică a personalului şi o clădire pentru bibliote-
că, extrem de importantă privind munca cercetătorilor din noile unităţi științifice.
Structura Bazei Timișoara a Academiei Republicii Populare Române
1
(denumirea dată prin
Decizie) cuprinde patru colective, după cum urmează:
1. Colectivul de cercetări politehnice (19 posturi);
2. Colectivul de cercetări medicale (15 posturi);
3. Colectivul de cercetări agronomice (17 posturi);
4. Colectivul de cercetări siderurgice Reșița (7 posturi);
5. TESA (27 posturi).
După înfiinţare, în Bază, prin unităţile ei, s-au concentrat cele mai reprezentative direcţii şi
cele mai active forţe de cercetare din Timişoara. Astfel, s-a reuşit stimularea muncii de cercetare în
această parte a ţării şi orientarea ei spre cele mai actuale domenii ale preocupării ştiinţifice. S-au
avut în vedere atât cercetări în direcţii de importanţă imediată, ţinându-se cont de problemele
cerute de economie, cât şi direcţii de perspectivă. Direcţiile avute în vedere, în prima parte, au fost
industria, agricultura şi sănătatea. După câţiva ani de oscilaţii (până în 1954), caracterizate prin
succesiuni de colective, s-a stabilizat un profil mai adecvat cercetărilor, pe o durată mai mare de
1
În toate documentele și consemnările istorice referitoare la înființarea și funcționarea Bazei de cercetări de la Timișoara
nu se specifică (aproape) nimic despre o structură a acesteia: Institutul de studii româno-sovietice care a fost înființat
prin Decizia nr. 3 din 1 aprilie 1951, încadrat cu șase persoane și care a funcționat până în anul 1958 (?), conform
ultimei consemnări (E. Menkes –
„10 ani de activitate științifică la Timișoara”
, Analele Academiei RPR, vol. VIII, 1958,
pag 55 și V. Malinschi –
„Planul de cercetări științifice al Academiei RPR pe anul 1958”
, Analele Academiei RPR, vol. VIII,
1958, pag 255)
Filiala Timișoara a Academiei Române




