322
modernă de încercări cu o staţiune automatiza-
tă care menţinea unii din parametrii încercării
riguros constanţi.
Ulterior a fost 7 ani (1963-1970)
membru în Consiliul de Administraţie al U.C.M.
Reşiţa, aducându-şi contribuţia la soluţionarea
problemelor de maşini hidraulice şi echipamen-
te hidromecanice.
Realizările pozitive obţinute în amena-
jarea hidroenergetică a văii Bistriţei au făcut ca
în faţa construcţiei de turbine să se pună sarcini
tot mai complexe culminând cu cele ce au
decurs din realizarea S.H.E.N. Porţile de Fier.
La această monumentală lucrare profesorul
Ioan Anton şi-a adus pe deplin aportul. Încă
din 1965 a participat ca membru în delegaţia
guvernamentală română la discuţiile ce au
avut loc cu partea sovietică în privinţa colabo-
rării privind realizarea C.H.E. „Porţile de Fier I”
cât şi la numeroasele comisii tehnice de la
Ministerul Energiei Electrice, Ministerul
Industriei Construcţiilor de Maşini, Uzina
Constructoare de Maşini Reşiţa, Institutul de
Studii şi Proiectări Hidraulice, Institutul pentru
Cercetări şi Proiectări Hidroenergetice Reşiţa,
privind realizarea acestui obiectiv deosebit.
A condus încercarea a numeroase variante de
rotoare pentru turbinele de la C.H.E. „Porţile
de Fier I” efectuate de către membrii colective-
lor din Timişoara de la Politehnică şi Academie.
Pe baza acestor încercări s-a stabilit diagrama
de exploatare a turbinelor în perioada de
construcţie, atunci când căderile la turbină
erau reduse. Diagrama a stat la baza exploată-
rii reale a turbinelor în perioada de construcţie
a centralei.
Din 1967 şi până în 1974 a fost numit
membru în Consiliul Ştiinţific al S.H.E.N.
„Porţile de Fier” aducându-şi contribuţia la
soluţionarea problemelor ivite în timpul execu-
ţiei, montajului şi exploatării acestuia.
A participat ca vicepreşedinte în comi-
sia de recepţie a lucrărilor executate la S.H.E.N.
„Porţile de Fier I”. Dezvoltarea S.H.E.N. „Porțile
de Fier” prin construcţia C.H.E. „Porţile de
Fier II” a beneficiat de asemenea de aportul
profesorului Ioan Anton la elaborarea modele-
lor de turbină bulb prin lucrările elaborate de
colectivul pe care-l îndruma.
Profesorul Ioan Anton a colaborat la
numeroase proiecte şi încercări de pompe,
cele mai reprezentative fiind: pompa de
circulaţie pentru cazane, realizată pentru
C.S.T.D. Bucureşti, cea de alimentare pentru
cazanul Vuia cu vaporizare rapidă executată
pentru Institutul de Energetică al Academiei
Române, pompe executate la Fabrica de Pompe
Bucureşti, I.M.B. Timişoara, staţia de tratare
a apelor uzate Timişoara şi multe altele. Şi-a
adus contribuţia la construcţia echipamentelor
mecanice ale centralelor-electrice.
În calitate de membru al Colegiului
Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară
a coordonat un colectiv al Centrului pentru
Cercetări de Maşini Hidraulice în domeniul
separării izotopilor de uraniu în stare gazoasă,
procedeul elaborat având un randament mult
superior variantelor clasice utilizate.
Activitatea didactică, ştiinţifică şi tehni-
că desfăşurată de profesorul Ioan Anton prin
care s-a dovedit competenţa Domniei Sale ca şi
capacitatea organizatorică deosebită, a condus
în mod inerent la numirea sa în funcţii de
conducere. Voi aminti doar câteva dintre aces-
tea. In primul rând, după decesul prematur al
profesorului Aurel Bărglăzan, domnul profesor
Ioan Anton, în perioadele 1963-1971 şi 1982-
1989, a condus Catedra de Maşini Hidraulice
de la Politehnica timişoreană. În această calita-
te a imprimat un stil de muncă ordonat tuturor




