Background Image
Previous Page  316 / 414 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 316 / 414 Next Page
Page Background

316

Aurel Bărglăzan, contribuind activ atât la orga-

nizarea activităţii didactice a acestei noi secţii

de specializare, cât şi la crearea şi dezvoltarea

bazei materiale pentru ea.

Ca şi cadru didactic şi-a desfăşurat

activitatea la disciplinele „Pompe, ventilatoare,

compresoare” (1951-1960), „Turbine şi turbo-

transmisii hidraulice” (1960-1990), „Cavitaţia”

(1985-1990) toate la Facultatea de Mecanică şi

Măsuri hidraulice (1956-1960), Maşini hidrau-

lice (1959-1961) la Facultatea de Construcţii.

Pentru disciplinele enumerate profe-

sorul Ioan Anton a sintetizat ceea ce era mai

nou pe plan internaţional prezentând cursuri

moderne, bine structurate şi concise care au

conţinut şi rezultatele cercetărilor proprii ca

şi ale colectivului de maşini hidraulice din

Timişoara.

Manuscrisul cursului de turbine hidrau-

lice (cca. 850 pagini) a fost scheletul pe care s-a

redactat tratatul de

„Turbine hidraulice”

apărut

la editura „Facla” 1979 şi a celui pe care s-a

redactat cursul de

„Turbine hidraulice şi turbo-

transmisii”

vol I 1992.

Manuscrisele celorlalte cursuri predate

au următoarele extinderi:

„Pompe, ventilatoare,

compresoare”

600 pagini,

„Maşini hidraulice”

250 pagini,

„Măsuri hidraulice”

250 pagini.

Conducerea disciplinelor amintite a

necesitat eforturi substanţiale pentru dezvolta-

rea bazei materiale aferente. Este absolut obli-

gatoriu să subliniem aici rolul decisiv pe care

l-a avut profesorul Ioan Anton în construirea

şi dotarea Laboratorului de maşini hidraulice,

lucrare distinsă cu Premiul de Stat clasa III în

1953. A conceput staţiuni moderne, dotate cu

mijloace de măsură adecvate, care funcţionea-

ză perfect şi astăzi.

Nu numai baza materială a discipli-

nelor l-a preocupat pe profesorul Anton ci în

acelaşi timp modul în care s-au însuşit cunoş-

tinţele de către studenţi, astfel încât aceştia să

devină adevăraţi ingineri, promotori ai noului

în industrie. Numeroasele proiecte de diplo-

mă conduse de profesorul Anton au venit să

soluţioneze probleme concrete izvorâte din

problematica industriei româneşti, unele dintre

acestea constituind mai târziu tocmai subiecte

ale activităţii practice desfăşurate de tinerii

absolvenţi la locul de muncă.

A urmărit cu mult interes dezvoltarea

profesională a foştilor lui studenţi, modul cum

s-au integrat aceştia în colectivele de muncă

şi a avut suprema satisfacţie a unui dascăl

să constate că scânteia aprinsă în sufletele şi

mintea lor în anii de şcoală a devenit o adevă-

rată făclie care le-a luminat drumul vieţii în

continuare.

A fost tot timpul aproape de studen-

ţii săi, cărora le-a acordat toată înţelegerea,

ajutându-i cu dragoste părintească în momen-

tele lor grele.

Profesorul Anton a căutat să le insufle

dragostea faţă de ţară şi poporul român, faţă de

cultura şi tradiţiile strămoşeşti.

Activitatea didactică a domnului profe-

sor Ioan Anton a fost dublată şi de o activitate

de cercetare ştiinţifică de excepţie. Ea a fost

începută imediat cu cea didactică nu numai în

cadrul Institutului Politehnic din Timişoara ci şi

în cadrul Secţiei de maşini hidraulice devenită

apoi secţie de Cavitaţie la baza de Cercetări

Ştiinţifice din Timişoara a Academiei Române,

unde începând cu anul 1951 a fost încadrat cu

jumătate de normă ca şi cercetător ştiinţific.

Primele preocupări ştiinţifice au fost

dirijate spre studiul fenomenului de cavitaţie,

preocupări care s-au amplificat în timp, abor-

dându-se diferite aspecte ale acestui fenomen

complex în ceea ce priveşte funcţionarea maşi-

nilor hidraulice şi nu numai a acestora.

Activitatea de cercetare în domeniului

cavitaţiei a fost începută prin studii asupra

cavitaţiei la pompe. Ideea iniţială principală a

fost aceea de abordare sistemică în sensul de a

separa elementele care caracterizează condiţiile

de cavitaţie care aparţin instalaţiei de cele care

aparţin construcţiei pompei. Prin această depar-

tajare s-au putut pune clar în evidenţă elemente-

le care influenţează performanţele cavitaţionale

ale pompei şi anume unghiul intrare în rotor,

numărul de palete, poziţia muchiei de intrare,

forma suprafeţei paletei, turaţia.

În acest mod performanţele cavitaţiona-

le au putut fi reprezentate sub forma unor curbe

care să descrie comportarea cavitaţională, nu

doar în punctul nominal, ci în întreg domeniul

de funcţionare.

Studiile teoretice au fost verificate

printr-un amplu program de cercetări expe-

rimentale pe o staţiune special construită,

de concepţie proprie. Studiile experimentale

efectuate au validat modelul teoretic propus

şi au contribuit la fundamentarea soluţiilor

constructive de pompe cu rotor având paletaje

mixte (palete scurte şi palete lungi). Aceste