23 / 414
23
VIAȚA ACADEMICĂ ÎN BANATUL ANILOR 1866–1948
Banatul, această provincie atât de armonios alcătuită, mărginită de Mureş, Tisa,
Dunăre și coroana vestică a Carpaților Meridionali, cuprinzând cele mai diferite bogăţii natu-
rale, câmpii dintre cele mai mănoase, dealuri şi munţi de un pitoresc aparte, binecuvântată
de Dumnezeu şi înnobilată de locuitorii săi, a fost şi continuă să fie una dintre cele mai
de seamă zone economice ale României. Banatul, din cele mai vechi timpuri, începând cu
ocupaţia romană şi până în epoca modernă şi contemporană, a fost o zonă de maximă atracţie,
migraţie, aşezare şi statornicire pentru cele mai diferite seminţii, etnii şi continuă să fie şi
azi loc de căutare pentru mulţi, foarte mulţi locuitori din alte provincii ale României şi din
alte ţări. Evoluţia economică complexă, de ansamblu a Banatului, dezvoltarea unor centre
industriale şi comerciale, apariţia unor premiere mondiale în domeniul tehnicii au făcut din
provincia bănăţeană un loc de atracţie, în primul rând pentru mulţi ingineri de seamă, care
au constituit, pe aceste meleaguri, centre de cercetare importante (Timişoara, Reşiţa, Bocşa,
Oraviţa, Caransebeş, Lugoj, Arad etc.). Pe acest fundal economic şi social, au apărut şi primii
embrioni ai cercetării ştiinţifice bănăţene.
De la fondarea instituţiei academice până la Marea Unire din 1918, timp de mai bine de
jumătate de secol,
Academia Română
a avut un rol determinant în ceea ce priveşte cultivarea
spiritului de unitate naţională al românilor. În această perioadă, o pleiadă de scriitori, publicişti,
ierarhi ai bisericii ortodoxe şi greco-catolice, oameni politici din Banat au militat pentru acelaşi
mare ţel naţional – unirea tuturor românilor. Astfel, oameni de cultură remarcabili, istorici, teologi,
publicişti, oameni politici precum
Atanasie Marian Marienescu
,
Simeon Mangiuca
,
Ioan Slavici
,
Vasile Maniu
,
Iosif Goldiş
,
Nicolae
Popea
,
Vasile Mangra
,
Gheorghe Popoviciu
,
Enea Hodoş
,
sunt aleşi membri ai
Academiei Române
, deşi, cu toţii, după cum bine se ştie, se aflau dincolo de
Carpaţi, în Banat.
Un fapt demn de remarcat pentru academismul românesc antebelic, demn de reținut pentru
competiția academică actuală, se referă la selecția membrilor Academiei Române numai și numai
pe bază de valoare științifică (și nu pe bază de algoritmi regionali sau de altă natură) se referă
la episodul academic al orașului Oravița din județul Caraș. În Oravița sfârșitului de secol XIX, cu
o viață culturală intensă pentru acea vreme (dar și pentru cea de azi), au lucrat concomitent doi
academicieni, Atanasie Marian Marinescu și Simeon Mangiuca, care s-au remarcat prin cercetările
lor de mare valoare în domeniul literaturii, etnografiei și folcloristicii.
Vasile Goldiş
, membru în Consiliul Dirigent, bărbatul de stat, ministrul de mai târziu în
guvernul României Mari, cel care, prin glasul său, a dat citire la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia,
Rezoluţiei către naţiune, va fi ales membru al
Academiei Române
la 7 iunie 1919. La aceeaşi dată,
sunt aleşi membri ai
Academiei Române
încă doi mari români din Banat, episcopul de Caransebeş
Miron Cristea
, cel care va fi ales primul Patriarh al României, şi publicistul şi omul politic, din
Lugoj,
Valeriu Branişte
.
Un moment remarcabil în viaţa ştiinţifică a României îl constituie primul zbor mecanic al
bănăţeanului
Traian Vuia
, la Monteson-Paris, în data de 18 martie 1906. Geniul tehnic, alături de
realizările ştiinţifice fără egal, multe premiere mondiale în domeniul tehnicii şi contribuţiile sale
pe tărâm social-politic, apărute în publicaţiile vremii la Paris şi Lugoj, mai puţin cunoscute în medi-
ile intelectuale româneşti, l-au aşezat pe
Traian Vuia
în rândul membrilor
Academiei Române
,
precum şi în galeria celor mai de seamă oameni de ştiinţă ai României şi ai lumii.
Realizarea vechiului deziderat al Banatului, de a avea învăţământ universitar la Timişoara,
se va împlini după Marea Unire, în 1920, prin înfiinţarea
Şcolii Politehnice
. Acest prim nucleu
universitar, coagulat în jurul unor matematicieni, ingineri și oameni de cultură de seamă, precum
Traian Lalescu
(primul rector al Şcolii Politehnice),
Victor Vâlcovici
,
Tiberiu Brediceanu
a
constituit embrionul fecund al viitoarei vieţi academice în Banat. Apariţia şi dezvoltarea labora-
toarelor ştiinţifice în cadrul Şcolii Politehnice vor crea climatul propice cercetătorilor de frunte din
domeniul ştiinţelor tehnice, fundamentale şi avansate, precum şi al matematicii, fizicii şi chimiei.
În anul 1945, se înfiinţează, la Timişoara, încă trei instituţii de învăţământ superior în domeniile
matematicii, fizicii, chimiei, filologiei, pedagogiei, agriculturii şi medicinii, respectiv
Institutul
Agronomic, Institutul de Medicină și Institutul Pedagogic
.