27 / 414
27
culturii naţionale, înalta iubire de ţară şi, mai presus de toate, ideile şi faptele lor care au stat la te-
melia întregirii României.
Al doilea argument referitor la menționarea acestui moment dramatic din istoria Academiei
Române are în vedere necesitatea cunoaşterii de către noile generaţii a atacului brutal al puterii comu-
niste asupra instituţiei academice, cu „misiunea” ţintită spre anihilarea celei dintâi instituţii naţionale
care a adus sub aceeaşi cupolă a culturii, limbii şi ştiinţei, pe toţi românii, indiferent de provincie şi sub
ce stăpânire se aflau. În ideologia comunistă, independenţa, autonomia, echidistanţa şi libertatea aca-
demică, libertatea de gândire a oamenilor de ştiinţă şi de cultură erau principii academice, dar și de
viață, de neacceptat şi de netolerat. Iar Academia Română, masiv epurată, îngenunchiată, înfricoşată
şi întemniţată, asemenea tuturor instituţiilor democratice, trebuia înregimentată şi pusă în „slujba”
puterii comuniste.