183 / 530
182
grele din existenţa provinciei au trebuit rezolvate pe plan local, de către consulari.
Asemenea situaţii speciale apar şi pe graniţa de est a Daciei, sub o altă formă însă,
prin comanda a două trupe auxiliare deţinută de către acelaşi comandant.
Prezenţa lui cohors V Gallorum în castru de la Pojejena va fi dublată mereu
cu detaşamente din legiunea a VII-a Claudia, poate datorită efectivelor mici şi a
împărţirii unităţii în două – trei castre. S-a avansat ipoteza că poate malul de nord
al Dunării a intrat în componenţa Moesiei Superior. Credem că acest lucru a putut
avea loc doar în cazul unor evenimente militare, cum au fost cele din timpul lui
Antoninus Pius (anii 155–157), pentru că deja în anul 168 să se treacă la unirea sub
aceeaşi comandă a celor două provincii: Moesia Superior şi Dacia. Este poate o
situaţie similară cu: unirea Pannoniei Inferior cu Dacia în anul 118. Prezenţa
unităţii în castru trebuie presupusă până la abandonarea provinciei.
12.
Cohors II Gallorum Pannonica
,
sediu de garnizoană necunoscut, se
presupune în Banat. Unitatea este amintită în armata Daciei Romane în anul 109
968
,
în anul 137 şi apoi în anul 179, două diplome militare o amintesc în armata Daciei
Superior
969
. Posibil să fi staţionat într-un castru din Banat.
*
Măsurile luate de întărire militară a frontierelor dacice au fost determinate de
faptul că, în anul 118, încă nu se înapoiaseră efectivele plecate din Dacia în armata
de campanie din Orient, iar dintr-un motiv necunoscut şi legiunea a IIII-a Flavia
Felix fusese retrasă la Singidunum. În atare situaţie, lipsurile constatate în provincie au
fost completate cu elemente militare din provinciile învecinate Pannonia Superior
şi Inferior. Mai multe trupe auxiliare de infanterie au fost aduse în Dacia şi
instalate în nordul provinciei. Alături de venirea celor trei unităţi de cavalerie
romană în Dacia, a fost adusă din Pannonia Superior şi
ala I Batavorum
instalată
în castrul de la Războieni, fără o legătură directă cu apărarea sud-vestului provinciei.
Instalarea unităţilor auxiliare pe malul de nord al Dunării şi pe linia Mureşului
argumentează ideea potrivit căreia căile de pătrundere ale atacatorilor barbari, fie ei
daci liberi sau sarmaţi iazigi au fost cele fluviale.
Un al doilea culoar de intrare a fost în centrul Banatului prin linia defensivă
de vest Lederata–Berzobis până la Tibiscum. Modul de organizare militară a
acestui segment trebuie doar presupus prin menţinerea lui
cohors I Vindelicorum
milliaria
instalată în castrul de la
Arcidava
(Vărădia), pe malul de est la râului
Caraş şi în castrul de pământ din punctul Chilii, de pe malul drept al râului
970
.
Nu deţinem în acest moment informaţii privind unitatea care a staţionat în
castrul de la Berzobis, după retragerea legiunii a IIII-a Flavia Felix; poate fi
Cohors II Gallorum Pannonica
.
968
ILD, 10.
969
ILD, 34, 46.
970
Vezi mai sus.