Istoria Banatului Antichitatea

8 / 530

7
CUVÂNT-ÎNAINTE
Cunoscută şi foarte apreciată cercetătoare a antichităţilor romane din România,
Doina Benea este, indubitabil, cea mai bună cunoscătoare a Banatului în antichitate.
A întreprins cercetări arheologice la Tibiscum, Mehadia, Dalboşeţ, Timişoara etc.
A format la Universitatea de Vest din Timişoara prima şcoală de arheologie romană
din Banat. A întemeiat şi conduce Centrul de Studii de Istorie şi Arheologie
„Constantin Daicoviciu” al Universităţii de Vest din Timişoara, cu publicaţia
aferentă Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Temesiensis. Cărţile
sale au abordat istoria militară, economică, spirituală a Banatului în antichitate,
lucrări monografice (Tibiscum ), ori aspecte punctuale (castrul de la Tibiscum, aşezările
de tip vici militares, atelierul de sticlărie de la Tibiscum, arta emailului, ceramica şi
sticlăria romană, epigrafia, templul de la Mehadia) etc.
Sunt acestea motive, câteva, prin care apariţia unui volum ce poartă semnătura
eminentei cercetătoare Doina Benea, intitulat Istoria Banatului. Antichitatea (ediţia a
II-a revăzută şi adăugită), se dovedeşte dintru început extrem de incitantă. Sinteză a
Banatului în antichitate, cu încadrarea firească în istoria Daciei romane, de la primele
contacte cu romanii până după retragerea aureliană, volumul constituie deopotrivă o
extraordinară iniţiativă culturală şi ş tiinţifică a Editurii Academiei Române. Nu voi
realiza o analiză detaliată a studiului, ci voi puncta, în schimb, traseul pe care îl clădeşte
acesta, pentru a-i scoate astfel în evidenţă meritele fundamentale.
Cartea debutează cu apariţ ia provinciei romane (cauzele conflictelor daco-
romane, războaiele cu Domiţian şi Traian, transformarea Daciei în provincie romană).
Există destule probleme dificile în organizarea administrativă şi militară a Banatului
roman, pe care autoarea le prezintă cu competenţă. Organizarea administrativă este
urmărită cronologic, până după mijlocul secolului al III-lea. Autoarea se ocupă, firesc,
şi de teritoriile Banatului de câmpie, dintre valurile romane şi Tisa, de populaţiile
din acel spaţiu, de aşezările rurale şi de modul de viaţă. Capitolul dedicat sistemului
defensiv roman din sud-vestul Daciei analizează problema graniţei, a căilor de
comunicaţie, castrele de pe aliniamentul defensiv exterior, apoi aliniamentele defensive
de pe malul nordic al Dunării şi de pe Mureş. Istoria militară a Banatului e
completată cu o cercetare privind trupele care au staţionat acolo.
Capitolul despre economia Banatului tratează problemele proprietăţii funciare,
ale agriculturii şi ocupaţiilor anexe, ale resurselor minerale şi ale exploatării acestora,
ale „industriilor” în care au excelat anumite centre, precum Tibiscum, dar şi aspecte
ale comerţului.