342 / 414
342
în condiţiile respective, postul de conferenţi-
ar la disciplina Biofizică (1977); trei ani mai
târziu este promovat profesor şi şef al discipli-
nei Biofizică.
I s-a conferit, de asemenea, un al doilea
drept de a conduce doctorate, de data aceasta
în biofizică, în cadrul Universităţii de Medicină
(1990) şi i s-a reconfirmat dreptul de condu-
cere de doctorate în Chimie – Fizică, în cadrul
Universităţii de Vest. Şi în acest cadru activita-
tea didactică s-a împletit cu cea de cercetător.
Publică tratate şi cursuri de biofizică pentru
uzul studenţilor şi al doctoranzilor. Acestea, de
o calitate remarcabilă, fac referire la cele mai
noi descoperiri ale ştiinţei în domeniu. Dintre
acestea, se remarcă Note de curs, Biofizica,
editată la Tipografia Institutului de Medicină
Timişoara, 1981. Activitatea didactică a prof.
Simon se poate evidenţia prin cele 11 cursuri
elaborate, ca autor sau coautor.
Preocupările ştiinţifice ale profesoru-
lui Zeno Simon par a se apropia şi corela cu
specificul institutului. În lucrările publicate,
profesorul Zeno Simon a abordat procese
de biologie celulară aducând o importantă
contribuţie acestui domeniu prin elaborarea de
modele pentru procesele de reglaj celular şi a
teoriei interacţiilor receptor – efector. Modelele
pentru procese ale reglajului celular se bazează
pe transcrierea în ecuaţii diferenţiale ale prin-
cipalelor procese de sinteză, degradare, asoci-
ere, disociere, etc., ale respectivului proces
de reglaj. Sistemul de ecuaţii diferenţiale este
studiat calitativ, prin teoria ecuaţiilor diferenţi-
ale, iar evoluţia în timp, când sistemul este prea
complex, este simulată pe calculator. Sistemul
de operoni interelaţi în cruce prin represori
ca bază a diferenţierii celulare, a fost studiat
într-o serie de articole apărute, între altele, în
J. Theoret. Biol. şi în Nature. Rezultatul cel mai
interesant al acestor lucrări este demonstrarea
existenţei mai multor stări staţionare la siste-
mul de operoni, corespunzătoare stării inactive
sau transcrierii diferitelor gene şi de asemeni,
găsirea condiţiilor pentru existenţa mai multor
stări staţionare. Aceste lucrări au fost citate
în literatura de specialitate şi unele rezultate
preluate în alte lucrări, de exemplu de R. Tsanev
(J. Theor. Biol. 12,327(1966), L.N. Grigorov
et
al
. (Molek. Biol. 1, 410(1967); alte citări; R.
Rosen (Internat. Rev. Citology, 1968), M. V.
Volkenstein – în tratatul
Obsciala Biofisika
(ed.
1978) etc. Acelaşi tip de model a fost aplicat
la editura „ABACUS - Press”, Timbridge-Wells
(Anglia). În aceşti ani (1966-1977) se cristali-
zează în jurul profesorului Zeno Simon un grup
de tineri care ulterior se constituie în Grupul de
QSAR şi Chimie Cuantica (1975). Mulţi dintre
aceştia îşi elaborează tezele de doctorat în acest
cadru, sub directa îndrumare a profesorului
Zeno Simon, căruia i s-a acordat dreptul de a
conduce doctorate în cinetica chimică şi biolo-
gie moleculară. Dintre doctoranzii din acea
perioadă, numeroşi au devenit oameni de ştiin-
ţă remarcabili. Grupul supravieţuieşte anilor
’80, el reuşind să se constituie într-o oază de
ştiinţă la care aderau tot mai mulţi tineri
chimişti având specializări diferite, animaţi de
dorinţa de a aplica domeniile lor metodele
cuantochimice. Se remarcă colaborarea cu
specialiştii în chimia fosforului, a compuşilor
organici şi a celor anorganici cu activitate
potenţială biologică sau farmaceutică. Succesele
ştiinţifice ale grupului conduc la organizarea a
două Scoli de Vară «QSAR şi Chimie Cuantică»
la Timişoara, cu participare internaţională
(1991 şi 1992).
Desfiinţarea Secţiei de Fizică - Chimie
de la Universitatea Timişoara îl duce pe profe-
sorul Zeno Simon la Institutul de Medicină
din Timişoara, actualmente Universitatea de
Medicină şi Farmacie "Victor Babeş". Acceptă,