341
Radu Vâlceanu, Gheorghe Ciuhandu, Iancu
Horescu, Aurel Balint etc. Lucrează la Baza de
Cercetări a Academiei din Timişoara, unde înfi-
inţează colectivul de Structură şi Reactivitate.
Obiectivul principal al acestui colectiv a fost
orientat spre cercetări teoretice fundamentale
în domeniul structurii şi reactivităţii compu-
şilor chimici organici, precum şi a relaţiilor
cantitative structură chimică – activitate biolo-
gică (QSAR). Alături de dr. ing. Aurel Balint,
colectivul cuprindea o serie de tineri absolvenţi
universitari. Aceştia vor constitui fundamentul
Grupului QSAR şi Chimie Cuantică, care se va
forma câţiva ani mai târziu. În cei cinci ani de
existenţă ai colectivului Structură şi Reactivitate
au rezultat 53 lucrări ştiinţifice publicate sub
adresa Bazei de Cercetări din Timişoara a
Academiei Române, în ţară şi străinătate. Dintre
acestea, reprezentative pentru domeniul la
temelia căruia profesorul Zeno Simon constru-
ia, cităm lucrările:
Kinetics of RNA synthes-
is, Nature
, 1966, 209, 909;
Regulation and
Synthesis Processes în the Living Cell. IV. Mitotic
and Functional Momeostasis by Competiton
between Derepressed Operons, J. Theoret. Biol.
,
1967, 16, 294 şi
Semiquantitative Cell Cycle
Model for Slow Growing Escherichiacoli, Cell and
Tissue Kinetics,
1968, 1, 377.
Începând cu anul 1969 funcţionează
la Universitatea din Timişoara, Facultatea de
Ştiinţe ale Naturii, unde este titularizat profesor
în 1970, la numai 35 ani. În paralel îşi continuă
activitatea la Baza din Timişoara a Academiei
Române unde, în perioada 1966-1971 îndepli-
neşte şi funcţia de secretar ştiinţific.
La catedră, profesorul Zeno Simon s-a
dovedit un demn continuator al înaintaşilor săi
Gheorghe Spacu şi Ilie Murgulescu, fiind iubit
şi stimat de studenţi şi colegi; la cursuri, în
prelegeri ţinute este precis, cumpătat şi stăpân
pe materia predată. Conţinutul ştiinţific al
prelegerilor are, pe lângă caracterul informativ,
o accentuată latura formativă izvorâtă din pasi-
unea profesorului pentru cercetare. Cursurile
pe care le publică în această perioadă conţin
într-o pondere însemnată, rezultate ale propri-
ilor cercetări. Dintre acestea amintim lucrările
Notiţe de curs. Chimie Fizică
. Partea I şi Partea
II, Tipografia Universităţii din Timişoara, 1971
şi 1972, și
Curs de biofizică
, Timişoara, 1975.
Unele din aceste cursuri universitare sunt
elaborate împreună cu tinerii săi colaboratori
pe care a ştiut să şi-i apropie.
În afara acestor lucrări, a publicat
cursuri universitare şi monografii în colaborare
cu personalităţi recunoscute ale lumii ştiinţifice
cum ar fi: Cl. Nicolau, H. Nachtigae, I. Popa
sau N. Voiculeţ. Dintre acestea trebuie remar-
cat tratatul elaborat împreună cu Cl. Nicolau
intitulat
Biofizica Moleculară
, apărut la Editura
Stiinţifică în anul 1968, şi în care se acordă o
deosebită importanţă aspectelor de chimie fizi-
că aplicate la probleme de biologie moleculară,
la studiul specificităţii de interacţie şi la elabo-
rarea unor modele matematice pentru reglajul
celular, în termeni termodinamici, cinetici,
cuantici şi energetici. Se acordă, în mod expli-
cabil, o deosebită importanţă acţiunii diferi-
telor tipuri de radiaţii asupra biomoleculelor,
luminiscenţei acestora şi migrării energiei.
În anul 1970, pe baza unei burse DAAD,
a efectuat studii post doctorale la Tubingen
(Germania) în domeniul biologiei moleculare.
În cadrul reprezentat de viaţa universi-
tară şi academică timişoreană, profesorul Zeno
Simon continuă să lucreze în domeniul chimiei
cuantice, abordând studiul atomului de fosfor
pentavalent în sisteme conjugate de tip hete-
rociclic. Cercetările efectuate în colaborare cu
profesorul Radu Vâlceanu şi dr. Aurel Balint au
condus, între altele, la elaborarea de modele
simple ale fosforului pentavalent tetracoordi-
nat în sisteme conjugate de electroni π, modele
citate în literatura de specialitate ca mode-
lele Vâlceanu-Simon [de exemplu, C. Markl,
Angewandte Chemie, 1972, 84, 1066.].
Aplicarea unor principii ale chimiei fizi-
ce la probleme de biologie moleculară este
subiectul tratatului
Biochimie Cuantică şi
Interacţii Specifice
, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
publicat în anul 1974. Această carte caută să
explice cum pot fi utilizate principii ale chimiei
cuantice şi ale chimiei fizice la domeniul mult
mai complex al biochimiei şi în special la apli-
carea specificităţii între macromoleculele orga-
nismului viu. Sunt expuse principiile teoretice
pentru calcularea forţelor intermoleculare,
precum şi o serie de metode semiempirice şi
date experimentale care permit evaluarea unor
energii de interacţie şi a configuraţiilor spaţiale
ale macromoleculelor biologice. Se analizează
reacţii fermentative, precizia în sinteza protei-
nelor, interacţia represor-operator, elicitarea
anticorpilor şi reacţia lor cu antigenele. Tratatul
cunoaşte o reeditare în anul 1976 sub titlul
Quantum Biochemistry and Specific Interactions
,




