332 / 414
332
de viaţă. Atât la cursuri, proiecte de an, lucrări
de laborator şi proiecte de diplomă s-a dovedit
maestru în ale pedagogiei.
Toma Dordea în activitatea sa demon-
strează cu prisosinţă că un mare dascăl urmă-
reşte dotarea studenţilor săi cu cunoştinţe
dar mai ales caută să le dezvolte capacitatea
de gândire creatoare. Să se întrebe mereu „de
ce?” sau „cum?” atunci când au de rezolvat o
problemă. Spre a veni în sprijinul studenţilor
săi a elaborat îndrumătoare de laborator şi de
proiectare pentru disciplina de Maşini electrice,
Ed. 1952 şi 1955) manuale şi cursuri de maşini
electrice (1968, 2 vol., 1979, 1982).
Activitatea de formare şi de pregătire a
inginerilor a ridicat-o la nivele superioare după
anul 1965, an în care este numit conducător
de doctorat în specialitatea de Maşini electri-
ce. Desigur după ce în prealabil, în anul 1964
susţine cu succes teza de doctorat cu titlul:
„Contribuţii la reglarea vitezei maşinii de
inducţie utilizând contactul alunecător meta-
lo-lichid” conducător acad. Cornel Micloşi).
Academicianul Toma Dordea se află în
fruntea conducătorilor de doctorat de la
Politehnica din Timişoara prin numărul mare
de doctori îndrumaţi. Un număr de 49 de cadre
didactice, cercetători, specialişti din proiectare
şi din producţie şi-au susţinut public tezele de
doctorat sub conducerea prof. dr. ing. Toma
Dordea şi au fost confirmaţi de Comisia superi-
oară de diplome ca doctori ingineri, în speciali-
tatea de Maşini electrice, comisie în cadrul
căreia domnul Toma Dordea activează cu înaltă
responsabilitate încă din anul 1968 şi până în
1998, fără întrerupere.
Activitatea ştiinţifică
O începe încă din primele zile de lucru
în calitate de cadru didactic. Aşadar, ing. Toma
Dordea s-a implicat într-o susţinută muncă pe
ogorul ştiinţei, cu convingerea fermă însuşită
de la maeştrii săi, prof. Alex. Nicolau, prof.
Remus Răduleţ, prof. Pl. Andronescu, prof. A.
Bărglăzan, că un adevărat cadru didactic din
învăţământul tehnic superior, trebuie să fie
dublat de omul de ştiinţă.
În focul creaţiei ştiinţifice a ajuns la
concluzia că numai acela care a cheltuit un mare
consum de energie, de aur cenuşiu, în aborda-
rea şi soluţionarea unor probleme complexe
şi care a petrecut în bibliotecă, în laborator, la
calculatorul electronic, numeroase zile şi nopţi,
este în măsură să descopere „stropul de noutate
ce este foarte costisitor” (E. Hemingway), pe
care să-l prezinte în toată strălucirea sa studen-
ţilor săi şi doctoranzilor în cadrul prelegerilor.
Cu multă plăcere îmi aduc aminte cum
la sfârşitul zilei, la ore târzii magistrul meu prof.
dr. ing. Aurel Bărglăzan, membru corespondent
al Academiei mă lua de la masa mea de lucru
spunându-mi: „Anton, gata pe ziua de astăzi.
Hai să mergem să-l luăm şi pe bungărdeanul
nostru”. Astfel treceam pe la domnul Toma
Dordea care într-o cămăruţă mică, plină de
cărţi şi reviste, situată lângă laboratorul de
Maşini electrice, era aplecat asupra problemelor
abordate. Maestrul îi spunea cu autoritate şi cu
vocea lui plină: „Dordea destul, hai să mergem
acasă”; Dordea dorea să mai rămână, dar dacă
aceasta era dorinţa domnului decan îşi lua
cărţile şi venea cu noi, cu gândul să-şi continue
munca acasă, în atmosfera plăcută a familiei,
până noaptea târziu, uneori până în zori.
Activitatea de cercetare ştiinţifică şi-a
orientat-o aproape în totalitate spre domeniul
Maşinilor electrice privitor la calculul, construc-
ţia şi exploatarea lor.
În domeniul calculului maşinilor elec-
trice, încă de la elaborarea diplomei a urmărit
problema optimizării acestora, întrucât proiectul