333 / 414
333
de diplomă cuprindea calculul a 250 de maşini
sincrone dintre care s-a ales maşina care a
corespuns cel mai bine cerinţelor de putere dată
şi încălzire admisibilă. În procesul de elaborare a
proiectului s-au identificat părţile teoriei în care
trebuie să se aducă completare spre a se putea
aborda optimizarea. S-a constatat că:
• pierderile în fier nu intră ca o condi-
ţie în calculul maşinii care să influenţeze stabi-
litatea dimensiunilor geometrice ceea ce era o
deficienţă esenţială;
• ecuaţiile maşinilor, cu excepţia trans-
formatorului electric erau stabilite cu neglijarea
pierderilor în fier;
• calculul efectului pelicular, care influ-
enţează rezistenţa şi reactanţa de dispersie a
unei maşini electrice, era posibil numai pentru
cazuri particulare, fiind necesară o metodă cu
caracter general aplicabilă la toate formele în
care se pot executa înfăşurările;
• modul de calcul trebuia perfecţionat,
întrucât în procesul de optimizare trebuie să fie
calculate multe variante şi pe baza unui criteriu
de optimizare să se aleagă varianta optimă.
În urma constatării că în prezent, ca şi în
viitorul imediat conversia energiei electromag-
netice în stereomecanică stă la baza dezvoltării
civilizaţiei actuale, ceea ce face ca numărul
maşinilor electrice care funcţionează ca motoa-
re de diferite tipuri să crească continuu, iar
energia sub formă electromagnetică se transfor-
mă în energii sub alte forme în modul cel mai
convenabil, ca şi transportul ei care are avantaje
nete, este extrem de important ca randamentul
maşinilor electrice atât ca motoare cât şi ca
generatoare să fie cât se poate mai ridicat spre
a reduce pierderile prin procese ireversibile.
Din acest punct de vedere optimizarea lor este
o problemă de o pregnantă actualitate şi trebuie
să fie abordată în mod imperativ.
S-a abordat mai întâi problema influen-
ţei crestăturilor asupra funcţionării maşinilor
electrice, în trei lucrări:
„Influenţa crestătu-
rilor asupra comportării maşinii unipolare”
,
Electrotehnica, nr. 8/1953;
„Asupra numărului
optim de conductoare din crestătura unei maşini
electrice de curent alternativ”
, Electrotehnica,
nr. 4/1959, în care s-au stabilit metode de opti-
mizare a crestăturilor în vederea utilizării cât
mai bune a zonei ocupată a crestăturii şi în
„Die
Nutenschragung der Induktinsmaschine”
, Rev.
Roum. Seria Elt. şi Energet., tom 24, nr. 3, în
care se evidenţiază importanţa înclinării crestă-
turilor asupra performanţelor ei.
În strânsă legătură cu crestăturile
maşinilor este interstiţiul nemagnetic din
miezul feromagnetic, problemă abordată în
„Determinarea valorii de calcul a întrefierului
de la îmbinarea prin suprapunere a tolelor elec-
trice”
, Bulet. şt. şi Tehn.IPT nr. 1/1956, care a
necesitat abordarea unei probleme de matema-
tici
„Metoda de efectuare a unor integrale de tip
eliptic”
, Buletin IPT, nr. 1/1971, cu rezultatul că
s-au putut soluţiona integrale spline de speţa
a 3-a prin integrale de speţa 1 şi a 2-a, metodă
utilizată concret.
Problema pierderilor în fier şi
cuprinderea în ecuaţiile maşinilor electrice
pentru a le aduce sub o formă mai generală şi
spre a putea fi utilizate în calculul şi studierea
funcţionării maşinilor electrice a fost tratată
în mai multe lucrări:
„Considerarea pierderilor
în fier în parametrii operaţionali ai maşinii
sincrone”
, Conferinţa Electrotehn. din 1969;
„Asupra ecuaţiilor maşinilor electrice de curent
alternativ”
, Studii şi cercetări Energ. şi Electr.,
nr.1/1966;
„Asupra cuplului electromagnetic
al maşinilor electrice”
, Stud. şi Cercet.
Electr. şi Energ., nr. 1/1968;
„The Optimal
determination of the parameters of the Stady-
state sistem of synchronous machines with the
solient-poles”
, Conf. Naţ. Craiova, 1991, ş.a.
Prin particularizare se obţin ecuaţiile care
se găsesc în literatură. Pe această bază s-a
putut extinde teoria celor două axe a maşinii
electrice la maşinile polifazate cu mai mult de
3 faze şi identifică tipurile de maşini la care
este aplicabilă această teorie:
„Beitrage zur
Zweieshscatheorie der electrischen Maschinen”
,
Archiv für Electrotehnik, nr. 6, 1966 şi
„La
théorie de deux axes pour les machines electriques
à enroulements repartis par zones”
, Révue
Roumaine, nr. 7/1993, arătându‑se modul în
care pot fi tratate înfăşurările în colivie, ca
şi cazul maşinilor cu înfăşurări nesimetrice,
lucruri care nu erau cunoscute.
Primele aplicaţii ale acestor rezultate au
constat în studierea funcţionării transformatoa-
relor electrice trifazate nesimetrice cu conse-
cinţe utile pentru determinarea parametrilor
electrici, prin măsurători şi care pot fi utilizate
la calculul de optimizare a acestora, dintre
care amintesc:
„Studiul funcţionării transfor-
matorului electric trifazat cu două înfăşurări în
regim nesimetric”
, Stud. şi Cerc. Elt. şi Energ.,
nr. 3/1965, apoi pentru transformatorul nesi-
metric, Rév. Roum., nr. 5/1965 şi Rév. Roum.,
nr. 3/1967.