85 / 414
85
Stratul limită şi turbulenţa în curenţii din reţelele de profile
Modelarea curgerii prin reţelele de profile şi prin maşinile hidraulice, de regulă, se face
în ipoteza lichidelor ideale. În lichidele reale apar disipări de energie datorită vâscozităţii lor,
disipaţii ce sunt concentrate, în principal, în stratul limită de lângă pereţii solizi. Mai apar disipaţii
suplimentare datorită turbulenţei în lichidul vâscos. Turbulenţa influenţează în mod direct şi
incipienţa cavitaţiei, respectiv dezvoltarea acesteia. Toate cele de mai sus au condus colectivele
de la Secţia de Cavitaţie şi Catedra de Maşini Hidraulice la abordarea unor probleme legate de
curgerea lichidelor reale.
Dumitru Ionescu, după ce îşi susţine teza de doctorat în anul 1969, cu titlul „
Stratul limită
turbulent, dinamic şi termic, al unui curent de aer axial care se scurge în spaţiul dintre doi cilindri
coaxiali, cilindrul interior fiind rotitor
”
(Cond. I. Vlădea) este angajat la Academie, Secţia Cavitaţie.
Abordează, ca şi cercetător, probleme din domeniul curgerilor reale şi obţine o sumă de rezultate
valoroase, unele originale, pe care le publică în diferite reviste.
Se menţionează aici numai lucrarea „
The development of the turbulent boundary layer near
the wall
”, Proc. 4
th
Conf. Fluid Machinery, Budapest, 1972 (D. Ionescu).
În concluzie, se poate afirma că obiectivele stabilite de prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan,
membru corespondent al Academiei pentru a fi investigate în cadrul Secţiei de Cavitaţie au fost
atinse. Mai mult, tematica s-a amplificat şi diversificat, s-a pătruns în intimitatea fenomenului de
cavitaţie, în acelaşi timp identificându-se şi noi direcţii de cercetare.
CERCETAREA APLICATIVĂ
Prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan, membru corespondent al Academiei, fiind de formaţie
inginer, ne-a demonstrat magistral, prin forţa exemplului său că un adevărat dascăl „trebuieşte”
să fie în acelaşi timp şi un cercetător, care să fie dominat în permanenţă de neastâmpărul creaţiei
ştiinţifice, de dorinţă fierbinte de a pătrunde cât mai adânc în tainele naturii, apelând la cele mai
moderne metode şi mijloace teoretice şi experimentale.
Accentua cu hotărâre că un inginer trebuie să se inspire din practică curentă, iar rezultatele
muncii lui să fie valorificate cu eficienţă în industrie şi economie.
Relativ tânăr în 1936, prof. A. Bărglăzan devine consilier la U. D. Reşiţa. Timp de peste 20
de ani se deplasează săptămânal, miercurea, la Reşiţa, pentru a se inspira din problematica celei
mai mari uzine din ţară şi pentru a contribui la rezolvarea diferitelor probleme din domeniile
hidraulicii, ventilaţiei maşinilor hidraulice şi pneumatice.
Participă efectiv alături de foştii studenţi, ing. Alexandru Bitang şi ing. Gavril Creţa,
la proiectarea şi punerea în operă a turbinelor Pelton şi Francis de la CHE Crăinicel - Văliug
(1951 - 1952). Continuă această activitate cu proiectarea turbinelor Kaplan de la Târgu Mureş
(1953). Modelele acestor turbine Pelton, Francis şi Kaplan au fost încercate în Laboratorul de
Maşini hidraulice de la Institutul Politehnic din Timişoara. Prezenţa activă a profesorului Aurel
Bărglăzan la U. D. Reşiţa, timp de peste 20 de ani, dar mai ales primele realizări din domeniul
turbinelor hidraulice determină conducerea uzinei să înfiinţeze primul nucleu de proiectare în
domeniile turbinelor, generatoarelor electrice şi echipamentelor electromecanice pentru CHE.
Marele dascăl şi inginer a luptat cu toată energia şi priceperea pentru a convinge factorii de decizie
de necesitatea realizării de către industria românească a turbinelor hidraulice, generatoarelor
electrice şi a echipamentelor electromecanice şi hidromecanice, de dezvoltarea de noi industrii
indigene constructoare de maşini hidraulice.
Profesorul dr. ing. Aurel Bărglăzan este bucuros când, la UCM Reşiţa, în anul 1949, ia fiinţă
Colectivul de proiectarea Maşinilor hidraulice, sub conducerea conf. ing. A. Barzănescu. La scurt
timp ia fiinţă un nou colectiv pentru proiectarea hidrogeneratoarelor. Ambele colective, formate
în totalitate din ingineri absolvenţi ai Politehnicii din Timişoara, îşi încep activitatea cu hotărâre,
dăruire şi pricepere.
Dinpăcate, creierul şimotorulacesteiactivităţi
,prof.dr.ing.AurelBărglăzan,membrucorespondent
al Academiei, cade răpus, ca de trăznet, de o boală nemiloasă şi trece în eternitate, în anul 1960.