10
În faţa dumneavoastră şi a prestigioasei instituţii pe care o conduceţi, preşe-
dintele îşi reafirmă angajamentul în misiunile sale specifice în domeniul garantării
drepturilor constituţionale la identitate culturală, libertate a conştiinţei şi acces la
cultură. Afirmând public şi explicit că privesc valorile culturii naţionale, ale patrimo-
niului cultural, cât şi diversitatea expresiilor acestora, ca surse ale demnităţii naţiona-
le şi coeziunii sociale, ca o resursă importantă a dezvoltării durabile şi a solidarităţii
naţionale, consider totodată că ocrotirea valorilor culturale ale minorităţilor este o
expresie a drepturilor constituţionale fundamentale, dar şi un exemplu al contribuţiei
României Ia dialogul paşnic dintre culturi.
Ca şef al statului, preşedintele vede în instituirea şi eficienţa mecanismelor ce
asigură protecţia drepturilor inalienabile ale creatorilor şi în promovarea creaţiei
contemporane o responsabilitate fundamentală a instituţiilor publice din sistemul
culturii. De asemenea, în complexele condiţii strategice în care ne găsim, putem aprecia
că protejarea patrimoniului cultural şi a creaţiei culturale, în întreaga lor diversitate
de forme şi expresii, poate aduce o contribuţie importantă securităţii naţiunii şi stabi-
lităţii în regiune.
(Klaus Werner Iohannis, Președintele României,
Revista Academica
,
nr. 1, 2015, anul XXV, 291)
Într-o istorie care a cunoscut atâtea traume, răsturnări şi instabilităţi enorme şi
într-o lume care a fost adesea silită să construiască în fuga cailor, adică repede şi provi-
zoriu,
Academia Română
a reprezentat un factor de stabilitate şi continuitate,…,
un spaţiu al gândirii libere şi al respectului faţă de valorile morale şi intelectuale,
un loc unde se întâlnesc şi cooperează intelectualii eminenţi care înţeleg şi respectă,
ei înşişi, libertatea de gândire a celorlalţi. Pe scurt,
Academia Română
(cu excepţi-
ile pe care le cunoaştem şi cu erorile pe care trebuie să le evităm), este un veritabil
„Parlament al savanţilor”... Un parlament al savanţilor înseamnă, nu numai un loc
în care se întâlnesc oamenii învăţaţi dintr-o epocă, este şi un loc unde se gândeşte
mult, se gândeşte liber, se emit idei şi se transmit idei către societate şi către cei care
conduc, la un moment dat, societatea. „Parlamentul savanţilor” trebuie să inspire legi
bune, şi, de este cu putinţă, să descurajeze iniţiativa de a scoate legi proaste, legi care
ating libertatea individului şi ştirbesc demnitatea şi bunăstarea unei naţiuni. Peste tot
în lumea civilizată (lumea democraţiei), Academiile sunt consultate şi oferă sfaturi
puterii executive.
Pentru ca acest rol să fie îndeplinit, trebuie, întâi, ca
Academia
să ştie să ofere
idei bune şi, în al doilea rând, puterea în exerciţiu să ştie să le ceară şi, mai ales, să
aibă capacitatea de a le primi.
(Acad. Eugen Simion, Președintele Academiei Române, 1998 – 2006,
Revista Academica
, mai, 2006)




