Viata academica in Banat

76 Majoritatea dintre cei reținuți și-au susținut cu succes tezele de doctorat și au devenit profe- sori de prestigiu la Politehnica din Timișoara sau la alte Politehnici din țară sau chiar de peste hotare. Colaborarea CCT cu catedrele de profil de la Politehnica din Timișoara s-a situat pe primul plan. Credem, că acest mod de lucru gândit și pus în practică de înaintașii noștri, a fost elementul de bază care a reunit forțele de cercetare și a contribuit, în cea mai mare măsură la obținerea unor rezultate remarcabile, unele de nivel mondial. Colaborarea s-a extins și la catedrele de profil de la alte Politehnici din țară, precum și la insti- tutele de cercetare și proiectare uzinale. Nu pe ultimul plan s-a situat colaborarea cu producția care, la Școala Politehnică din Timișoara, a fost un mod de lucru curent, împrumutat de la învățământul tehnic superior din Germania, cu ocazia stagiilor de perfecționare efectuate de multe dintre cadre- le noastre didactice în această țară. Pentru a exemplifica, ne-am opri doar la acad. C. Mikloși și prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan, a căror colaborare cu producția este unanim recunoscută. Astfel, acad. C. Mikloși, după ce a creat și dezvoltat Uzina electrică din Timișoara, transportul în comun din oraș, cu tramvaie și troleibuze, era prezent în orice uzină, atunci când era o proble- mă complicată de rezolvat. Îmi aduc aminte că în anul 1963 mi-a spus: „Dragă Anton, mă duc la Electroputere, la Craiova, să văd ce fac oltenii noștri”. La întoarcere, mi-a spus: „Să știi că oltenii fac treabă bună, multe din produsele lor pot fi comparate ce cele executate la Siemens, în Germania”. Pentru Domnia Sa, aceste uzine erau considerate ca etalon. A devenit arhicunoscută deplasarea săptămânală, în ziua de miercuri, a mentorului meu, prof. dr. ing. A. Bărglăzan, m.c. al Academiei, timp de peste 20 de ani. Specialiștii de la UCM Reșița - foștii studenți, considerau o sărbătoare venirea profesorului lor, care, cu o autoritate profesională remarcabilă, dădea soluții la majoritatea problemelor ridicate de ei. Astfel de exemple cunoaștem și din activitatea acad. Ștefan Nădășan, prof. Constantin Avram, m.c. al Academiei R.S.R., precum și a multora dintre cadrele didactice care au activat la CCT cu jumătate de normă. Colaborările CCT cu instituții și personalități de peste hotare au fost numeroase. Beneficiind de posibilitățile create de Acordurile Academiei R.P.R - R.S.R. cu academiile din țările socialiste și cu cele din S.U.A., Anglia, Suedia, Norvegia, Finlanda, Grecia, Spania, Portugalia, Italia, precum și cu CNRS din Franța și instituții similare din RFG și Israel ș.a., mulți tineri au lucrat, pe perioade de 1,2 luni sau chiar un an, în laboratoare de renume. Tot pe această cale, un număr mare de tineri au fost trimiși la congrese, conferințe sau simpozioane de peste hotare. În același timp, CCT a primit vizitele unui număr mare de personalități științifice de peste hotare, precum și tineri care au venit pentru a efectua stagii de cercetare. CCT și conducerile secțiilor au acordat o atenție sporită dezvoltării laboratoarelor, respec- tiv stațiunilor de lucru. Două dintre Secții, și anume: Sudură și Oboseală și rupere fragilă a metalelor și-au dezvoltat laboratoarele în spațiile Bazei de Cercetări Științifice sau în clădiri învecinate, special amenajate în acest scop. La toate secțiile s-au adus, din import, aparate de măsură de laborator, de mare precizie. Numeroase standuri și instalații de laborator au fost proiectate și realizate prin autodotare în Atelierul mecanic și de prototipuri din structura CCT. Secția de Materiale de Construcții s-a dezvoltat pe platforma Catedrei de Beton armat , iar Secția de Cavita ț ie chiar de la începuturile sale s-a dezvoltat în cadrul Laboratorului de Mașini , de la Catedra de Mașini Hidraulice , ambele unități fiind conduse de eminentul dascăl și savant, prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan, m.c. al Academiei R.P.R. Domnia Sa nu numai că a reunit forțele de cercetare din cele două unități, dar a dezvoltat și o bază materială comună, constând, pe lângă aparate de măsură, stațiuni și din clădiri noi. În concluzie, CCT a avut o perioadă de avânt, caracterizată prin obținerea unor rezultate, pe toate planurile de activitate. Din păcate, aplicarea Legii cercetărilor științifice și a măsurilor brutale, impuse de P.C.R., în anul 1971, Centrul de Cercetări Științifice se desființează și odată cu despuierea Academiei R.P.R. de podoabele sale - Institutele de cercetare, secțiile sale sunt reorganizate. În acest context, acad. I. Anton scrie: „Subsemnatul, prof. dr. ing. Ioan Anton, m.c. al Academiei, în același timp în calitate de director al CCT, am fost chemat la București, la Academie și