Viata academica in Banat

75 Conducerea CCT a fost asigurată de acad. C. Mikloși (1956-1963), acad. Ștefan Nădășan (1963-1967) și de prof. dr. ing. Ioan Anton, m.c. al Academiei R.P.R., în calitate de director. Conducerea CCT, Consiliul Științific, împreună cu șefii de secții au elaborat tematicile de cercetare care au fost orientate cu precădere către aspectele fundamentale, fără a neglija aspec- tul aplicativ, valorificarea rezultatelor obținute în practică, în producție. Din Anuarul Academiei R.P.R. pe anul 1965 rezultă cu claritate aceste direcții pentru fiecare din secțiile CCT. O atenție sporită s-a acordat publicării rezultatelor investigațiilor efectuate, în primul rând în revistele Academiei R.P.R. – R.S.R., precum și în reviste de prestigiu peste hotare. S-a sprijinit prezentarea acestor rezultate la diferite conferințe, simpozioane cu caracter național sau internați- onal, organizate în țară sau peste hotare, cu convingerea că aici este arena de luptă identică dintre cercetători și oamenii de știință. Mai mult, CCT, respectiv secțiile sale, au organizat periodic astfel de manifestări, cu participări internaționale. În ideea publicării cât mai rapide a rezultatelor obținute la CCT, precum și la Școala Politehnică din Timișoara, se fac demersurile necesare pentru obținerea unei reviste proprii. Astfel, în anul 1954, Prezidiul Academiei R.P.R. aprobă revista „ Studii şi cercetări științifice ”, cu mai multe serii, printre care și seria Științe tehnice . Revista a apărut pe lângă Baza de Cercetări Științifice din Timișoara, între anii 1954- 1971, în 18 volume, a câte patru numere pe an, având o bună periodicitate. Primul redactor șef a fost academi- cianul Cornel Mikloși, care a imprimat o exigență deosebită Comitetului de redacție, cât și referenților lucrărilor prezentate spre publicare, fiind reținute numai lucrările cele mai valoroase. Mai mult, academici- anul Mikloși citea personal toate lucrările selectate, discutând cu autorii atât conținu- tul lor, cât și modul de prezentare, respectiv limbajul utilizat. Personal am beneficiat din plin de numeroase învățăminte din partea mento- rului nostru. Cu toate că lucrasem deja de câțiva ani în domeniul cavitației – inclusiv în teza de diplomă, condusă de prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan, unde abordasem unele aspecte din acest domeniu, la prima lucrare pe care am publicat-o, Academicianul m-a chemat la Domnia Sa și mi-a spus: „Dragă Anton, în literatura științifică de prestigiu, de pe plan mondial, termenul consacrat pentru noțiunea utilizată de D-ta de „începutul cavitației” este „incipienta cavitației”, termen care se folosește și astăzi de specialiștii care cercetează fenomenul de cavitație. Conducerea CCT și a secțiilor a fost preocupată, în mod cu totul special, de atragerea tine- rilor talentați și cu înclinații spre activități creative, în același timp, fruntași la învățătură. Evident, pepiniera CCT era Școala Politehnică din Timișoara, unde șefii de secții erau profesori și aveau cele mai largi posibilități de selectare a tineretului. Odată veniți la CCT și trecuți prin focul uceniciei, tinerii cercetători erau îndrumați spre calificare prin doctorat. Toți șefii de secții erau conducători de doctorat și preferau să se oprească, la colocviile de doctorat, asupra acelor tineri care și-au demonstrat deja posibilitățile și calitățile de cercetător.