Viata academica in Banat

77 la CNST, respectiv MICM, să mi se pună în vedere că Secția de Sudură va trece, cu întreg activul și pasivul, la București, unde se va înființa un Institut de Sudură, dependent de MICM. Pentru celelalte trei secții mi s-au cerut sugestii, privind o eventuală trecere a lor pe lângă Catedra de profil de la Politehnică. În acele momente am văzut că opera seniorului sudurii din România, acad. C. Mikloși, se prăbușește ca un castel de nisip. Cu toate argumentele aduse de mine în ideea susținerii înființării acestui institut la Timișoara, unde este leagănul sudurii , domeniu în care au lucrat, pe lângă acad. C. Mikloși, acad. Șt. Nădășan, acad. Remus Răduleț, prof. C.C. Teodorescu și mulți alții, nu am reușit să aduc nici o modificare în planul inițial. Atunci, acolo la București, unde nu mă puteam sfătui cu nimeni, mi-a venit ideea unificării Secțiilor de Sudură și Secția de Oboseală și rupere fragilă a metalelor și să le propun înființarea la Timișoara a unui Institut de Sudură și Încercări de Materiale (ISIM). Am demonstrat că acest institut are șansa de a se organiza într-un scurt timp și, deci, să devină activ în rezolvarea celor mai complexe probleme din domeniu, deoarece aici vor fi încadrate toate persoanele cu studii superioare și medii, de la cele două secții. Mai mult, o deplasare a acestora la București este puțin probabilă, invocând în acest sens probleme de familie, de serviciu și desigur, de locuință. În cele din urmă rațiunea a învins: s-a acceptat înființarea la Timișoara a Institutului de Sudură și Încercări de Materiale (ISIM) , prin HCM 72-75, din 5.II.1970, în frunte cu prof. dr. ing. Traian Sălăgean, ca director, și conf. dr. ing. Mircea Rațiu, director adjunct. Secția de Materiale de Construcții s-a integrat cu Catedra de Beton Armat, iar Secția de Cavitație s-a transformat în Centrul de Cercetări de Mașini Hidraulice (CCMH), aflat pe platforma Facultății de Mecanică, Catedra de Mașini Hidraulice având în frunte ca director pe prof. dr. ing. Ioan Anton, m.c. al Academiei, pe atunci și șeful catedrei de Mașini hidraulice. În anul 1974, CCMH se desființează și se transformă în Laboratorul de Mașini hidraulice, încadrat în Catedra de Mașini Hidraulice. Astfel, în avuția catedrei a intrat o clădire construită de Academie, mai multe stațiuni și aparatură de mare finețe, având o valoare totală de 3.700.000 lei (valoare din 1971). Forța de cercetare a catedrei a sporit cu 10 persoane cu studii superioare și 2 cu studii medii. Se menționează, în mod deosebit, dr. ing. Ernest Sisak, o perioadă de timp șeful secției, dr. ing. Dumitru Ionescu, dr. fiz. L. Vékás, ing. Ioan Potencz, ing. A. Kuzman, ing. C. Ciocârlan și ing. Suciu Emilian. Pe perioada anilor 1971-1989 am acordat o atenție specială acestor cercetători, solicitându-le, în primul rând, activitate de cercetare și didactică mai redusă. Cu o parte dintre acești distinși cercetă- tori s-au inițiat și dezvoltat cercetările într-un domeniu nou și anume, în cel al Lichidelor magnetice și al aplicațiilor lor . În anul 1991 au fost îndeplinite toate condițiile pentru desprinderea colectivului venit de la CCT, respectiv de la Baza de Cercetări Științifice și înființarea Centrului de Hidrodinamică, Cavitație și Lichide Magnetice (CHCLM) , în cadrul Universității Politehnica Timișoara, unitate înființată prin Ord. MIS, nr. 5355 / 22.IV.1991 și care a funcționat și sub patronajul Academiei Române, în deplină colaborare cu Catedra de Mașini Hidraulice. Adunarea Generală a Academiei Române, din 25.III.1993 a aprobat înființarea în cadrul Filialei din Timișoara a Academiei, a unui: „CENTRU DE CERCETĂRI TEHNICE FUNDAMENTALE ȘI AVANSATE”. Abia după trei ani și jumătate a apărut Hotărârea de Guvern, nr. 1361 din 27.XI.1996 din care Centrul de Hidrodinamică, Cavitație și Lichide Magnetice din cadrul Universității Politehnice din Timișoara - unitate cu autofinanțare - trece cu întreg activul și pasivul la Academia Română, Filiala Timișoara, sub denumirea de Centrul de Cercetări Tehnice Fundamentale și Avansate . Unitatea este de interes public, fără personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, cu un număr maxim de 27 de posturi. În prezent, la CCTFA lucrează 20 de persoane (12 cu normă întreagă și 8 cu jumătate de normă), printre care 5 sunt proveniți de la CCT, și anume: (I. Anton, D. Ionescu, L. Vékas, I. Potencz și C. Ciocârlan). La propunerea conducerii Filialei, Prezidiul Academiei Române aprobă lărgirea ariei de inves- tigație a CCTFA, față de CHCLM. Astfel, se abordează probleme și din domeniile Construcțiilor meta- lice, Sudurii, Electromecanicii, Vibrațiilor și Vibropercuțiilor.